In loc de comentariu, vin cu un articol aparut azi in EVZ, din care citez explicatiile analistilor (ca doar ei asta fac toata ziua, analizeaza, si or fi stiind ei ce spun). Sublinierile insa imi apartin.

Testarea pieţei, în perspectiva luării unor măsuri de impact negativ social. Astfel califică analiştii contactaţi de EVZ ieşirile la rampă ale miniştrilor guvernului Boc, de la introducerea taxei pe fast-food până la impozitarea pensiilor. „Încercaţi marea cu degetul”, traduce analistul Bogdan Teodorescu declaraţiile recente privind tăierea alocaţiilor sau impozitarea pensiilor, făcute de miniştrii Şeitan şi Vlădescu.

În opinia sa, scenariul este simplu: „Se aruncă o poveste” pentru a testa care este „gradul de suportabilitate” al populaţiei. Şi asta, pentru că guvernul „trebuie să taie de undeva” în condiţiile în care nu sunt bani la buget, susţine Teodorescu. „La fel era şi la începutul guvernului Ciorbea. Închidem 10 întreprinderi, nu le închidem şi până la urmă tot le-au închis”, a explicat el.

De aceeaşi părere este şi analistul Cristian Pârvulescu. „Există o problemă bugetară şi miniştrii caută soluţii. S-ar putea să nu fi fluierat în biserică. Au testat oarecum piaţa, strategia fiind să vină cu chestiuni maximale”, a interpretat Pârvulescu „desincronizările” la nivelul guvernului.

Şi din tabăra analiştilor economici lucrurile se văd la fel. Ilie Şerbănescu susţine că declaraţiile din ultima perioadă sunt „baloane aruncate pe piaţă pentru a fi testat impactul”. „Este o situaţie foarte, foarte dificilă. Vor mai fi şi alte idei lansate”, a avertizat analistul.

Potrivit acestuia, nu întâmplător a fost ales Sebastian Vlădescu pentru funcţia de ministru al finanţelor şi Mihai Şeitan la Muncă. „Aveau nevoie de unii care să nu aibă apartenenţă politică şi cărora să le arunce castanele. Nu ştiu cu ce i-au ademenit”, spune Şerbănescu. În ceea ce priveşte pensiile, analistul susţine că „impozitarea tuturor pensiilor este o aiureală. Ceea ce e de făcut e să spună că nu se poate susţine punctul de pensie la valoarea de acum”.

Şi analistul Bogdan Baltazar are o interpretare proprie în privinţa măsurilor anticriză care trebuie luate de guvern. „Tot ce s-a promis nu s-a făcut. Nu există curajul politic de a tăia în carne vie. Reducerea numărului de bugetari trebuia făcută deja în baza unor studii şi nu aşa după ureche, dar unele rapid elaborate. Acum politica este făcută din bucăţele”, a spus el.

Mi-a placut un mail care circula pe net sub semnatura lui Lucian Mandruta. Il redau mai jos...
.............


România cu lanţul de gît





Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin.
Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată.
Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion.
O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă,urlînd din toţi bojocii: "Am avere, am valoare!"
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita...
Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioan şi Tanti Mimi, familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe fereastră.. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură.
Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos. Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!".
Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul..
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge... Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică:
ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.
Undeva, departe,Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi.
Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz.
Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi.
Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund.

Chiar dacă ai vrea.

Lucian Mîndruţă

Ziarul ''Curentul'' lanseaza campania:
.
.
Cumpara un produs romanesc pentru ca prietenul tau sa isi pastreze locul de munca
..
Produsele româneşti - sănătoase şi pentru stomac, şi pentru economie

În ultimii ani, România se confruntă cu o situaţie în aparenţă paradoxală - în ciuda unui potenţial agricol considerabil, piaţa românească este dominată de legume şi fructe din import, chiar şi în sezonul de producere a acestora. Roşiile, castraveţii, merele, perele, cartofii, pepenii, seminţele de floarea soarelui şi multe altele provin din ce în ce mai mult din import.
Problema este cu atât mai mare cu cât, în contextul crizei economice, producătorii din România au nevoie de sprijin pentru depăşirea situaţiei dificile. Soluţia este una simplă şi sănătoasă şi pentru stomacul românilor şi pentru economie - să consumăm alimente produse în ţară.
Ştefan Niculae, preşedintele Federaţiei Agrostar, declara recent că România importă 70% din necesarul de carne de porc, jumătate din consumul de cereale, iar 80% din legumele şi fructele din pieţe şi din magazine provin tot din străinătate.
Deşi România ocupă locul cinci în Europa la capitolul suprafaţă agricolă arabilă, cu un total de 9,4 milioane de hectare, am ajuns să importăm peste jumătate din alimetele consumate.
În 2009, ţara noastră a importat produse agroalimentare în valoare de 3,7 miliarde euro. Cele mai însemnate importuri au fost cele de carne de porc, care au valorat 380 milioane de euro. România a importat anul trecut şi carne de pasăre, pentru care a plătit 157 milioane de euro, dar şi zahăr, care a costat, în total, 193 milioane de euro, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
Specialiştii spun că oamenii ar trebui încurajaţi să mănânce alimente produse local şi nu pe cele aduse de la mii de kilometri depărtare, deoarece riscul ca acestea să fie contaminate cu microbi ori paraziţi este mai mic. Mai mult, alimentele produse local pierd mai puţine vitamine şi minerale decât cele care au călătorit mult timp. În cazul fructelor şi al legumelor, se pierde, de exemplu, conţinutul de vitamina C. Aceasta se oxidează foarte uşor la lumină şi, pe timpul transportului, se poate evapora.
Alimentele de sezon sunt şi ele de preferat celor dezvoltate în sere, deoarece sunt mai uşor de tolerat de organismul uman.

Frumoase, dar găunoase

Nu doar hipermarketurile, ci şi pieţele sunt invadate de produse din import, frumoase dar, de multe ori, fără gust sau pline de pesticide.
„Depinde de unde vin legumele şi fructele importate. Dacă vin de peste mări şi ţări, unde nu se respectă regulile Uniunii Europene privind insecticidele şi pesticidele, legumele aduse din străinătate pot fi periculoase. Chiar şi produsle eco care sunt aduse de peste mări şi ţări îşi pierd proprietăţile. Ca să fie bune trebuie să fie proaspete“, a declarat pentru „Curentul“ prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.
Sunt şi situaţii în care chiar dacă nu sunt tratate cu pesticide există varianta unor legume şi fructe fără gust.
„S-au cultivat acele soiuri care rezistă la anumite boli. Se câştigă la conservabilitate dar se pierde la gust. Aşa e în natură, nu poţi să le ai pe toate - să faci şi producţie mare, să fie şi gustoase şi să reziste o lună în raft“, ne-a explicat Gheorghe Mencinicopschi.
Mai grav este că unele legume şi fructe pot fi chiar periculoase pentru sănătate. „Dacă nu depăşesc normele admise de contaminare nu este nicio problemă. Dar consumatorii trebuie să ştie să aleagă fructe şi legume mai curate şi să fie conştienţi când aleg că o fac pentru sănătatea lor. Legumele şi fructele contaminate cu pesticide aduc cu ele riscuri pentru ceea ce numim boli ale civilizaţiei moderne - hipertensiune, diabetul de tip ll, accident vascular, anumite tipuri de cancer - care apar la vârste din ce în ce mai fragede. Problemele nu apar de pe o zi pe alta, dar în timp se ajunge la astfel de boli“, spune Gheorghe Mencinicopschi.

Tradiţie de nevoie

Lipsa banilor poate fi considerată şi un avantaj pentru agricultorii din România. Fără subvenţii pentru pesticide sau îngrăşăminte, producătorii au fost forţaţi să cultive legumele şi fructele mai aproape de metodele tradiţionale şi mai sănătoase.
„Producătorii europeni îşi permit să folosească multe îngrăşăminte, ei fiind subvenţionaţi de stat. Fiecare vrea productivitate cât mai mare şi chiar dacă pesticidele sunt scumpe, ei îşi permit să le folosească în cantităţi mari. Şi producătorii autohtoni folosesc îngrăşăminte, dar nu atât de multe pentru că nu îşi permit financiar“, spunea preşedintele Federaţiei Agrostar.
Revenind la îndemnul de mai sus, când mergeţi în piaţă sau în supermarket daţi o mână de ajutor agricultorilor şi cumpăraţi legume şi fructe produse în ţară.

Mâncarea „plimbată“ îşi pierde din proprietăţi

Maria Kadlecikova, reprezentantul regional al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) pentru Europa şi Asia Centrală, a arătat în cadrul unui seminar, că este esenţial ca oamenii să verifice pe etichete care este originea alimentelor pe care le consumă. „Şi nu doar producătorul este important, ci şi cât a călătorit mâncarea, în ce condiţii a fost transportată şi cum a fost comercializată“, a specificat expertul. Pe lângă faptul că sunt lipsite de prospeţime, alimentele care călătoresc mult timp sunt foarte bogate în conservanţi. Oamenii vor avea beneficii nu doar din punctul de vedere al sănătăţii, dar vor experimenta din nou „gusturile adevărate“.

Scris de Oana Voinea
ziarul Curentul 8 iulie 2010