NEINFRANTII

- legenda continua


DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Distribuiţi
avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  misodor la data de Vin Dec 10, 2010 1:35 pm

Mereu comparată cu dama de consumaţie, politica induce greaţă perpetuă în opinia publică. Filozofii, dogme şi concepte sforăitoare s-au dovedit a fi, rând pe rând, gogoriţe neruşinate, menite a arunca praf în ochii plebei şi a ridica "pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei" - ca să cităm din clasici - doar grangurii cei mai descurcăreţi, cei mai oportunişti şi cei mai neruşinaţi. Nu e o noutate, istoria se repetă din 4 în 4 ani, din 5 în 5 sau din 7 în 7. Uneori, nici nu e nevoie să se repete, se vrea eternă, vezi dictaturile de pe aiurea. Depinde de stat. Protocolul e acelaşi: intoxicarea populaţiei slabe de înger şi mai ales de buzunar. Scopul final: Marele Ciolan, relativ la pretenţia fiecărei ambiţii.
Procesul în sine, azi, e floare la ureche, "piece of cake" - cum zice chinezul, avem mijloacele media, cărora în ultimul timp li s-a adăugat Internetul, fiara lui 666 căreia toţi, astăzi, ne închinăm. Dar asta e altă reţea.
Există naivi care afirmă că nu politica e de vină, ci oamenii, care o aplică prost. Este exact ca în problema oului şi a găinii. Conceptul nu vine de pe altă planetă, şi nici nu a fost dictat de cine ştie ce putere supranaturală. El se naşte din tărtăcuţa unuia sau altuia care se crede mai inteligent decât noi şi mai găseşte şi acoliţi ca să-l laude ori să-l aplaude. O teorie politică imbecilă, cum e marea majoritate a celor care sunt aplicate azi în general e înghiţită din laşitate şi din materialism, ignoranţa e cireaşa de pe tort şi unica inocentă. Nimeni nu crede în principii.
Ce e uimitor şi trist e tocmai pretinsa alternanţă la putere, principiul de bază al democraţiei – la fel, o dogmă politică, poate cea mai veche. Pentru că, de fapt, ce schimbă democraţia? Fondul e acelaşi: puterea economică, puterea militară, tradiţia. Ce se schimbă e omul de stat (nu neapărat bărbat, aşa cum au dovedit Anglia, Germania sau, mai recent, Argentina şi Brazilia).
Alternanţa la putere de care tocmai vorbeam se bazează, primordialmente pe principiul “tu eşti un incompetent, bă, lasă-mă pe mine, să vezi ce tare sunt”. Cât se smiorcăie prin opoziţie, cel din afara ciolanului caută, în disperare, să dovedească cât e “ălălalt” de corupt, de jigodie şi de mincinos. Între timp, el e purtătorul făcliei dreptăţii, şi nimic alta. Jivina politică face promisiuni – trăim exact în aceste zile asemenea momente vesele – scrie cărţi, eseuri, se tăvăleşte în ironii pretins intelectuale, şi zâmbeşte superior când este întrebat ce ar face dumnealui, dacă.
Politicul nu este chiar de tot tâmpit – dacă ar fi, n-ar ajunge să decidă destinele naţiunii. În schimb, crede despre ceilalţi că sunt nişte maimuţe involuate. Nu contează clasa socială, pentru el ecuaţia e simplă, dacă vârsta(x) > 18 ani atunci x = 1 vot (“altfel ia un pumn în bot”, vorba băieţilor de la Divertis). Astfel că, inconştient, îi bagă pe toţi în aceeaşi oală. Şi îi iese. Cum numărul, de regulă, decide, şi cum există teoria QI-ului global constant la o populaţie în perpetuă creştere, cu necesităţi în progresie logaritmică, problema lui se reduce, simplu, la “câţi proşti mă votează”. După aia, vede el. Prostul care votează e inocentul care aude la televizor sau mai ştiu eu pe unde că “brum-brum-plimberalismul” e o doctrină nouă, modernă, bazată pe teoria cocârleţului cu ghivent pentru recoltarea apei de ploaie, care încurajează tinerii, caută dreptatea şi egalitatea, precum şi dezvoltarea economică “a ţărişoarei mele, a României...” (lacrimi de emoţie).
Mâine, măscăriciul ajunge la putere, pentru că “ăilalţi” s-au dus pe copcă cu tot cu fulgi, din aceleaşi motive pentru care el se va duce de-a rostogolul la viitoarele alegeri. Oricum, pentru moment, nu-i vine să creadă! “Ia uite, bă, am ajuns dregător... ăştia chiar au pus botul !!!”. Cade în euforie, în supraestimare, dansează manele pe masă şapte zile şi şapte nopţi, iar în a opta îl cheamă naţiunea să servească patria.
Na, belea!
Ce să vezi? Acelaşi Superman din ajunul electoral vine ciont, ciut şi plin de zeamă, ca un stârv, în prima conferinţă de presă şi dezvăluie ceea ce până şi un plod de 5 ani ştie, că ţara este în maglavais până la buza inferioară şi că nimeni nu poate sări pentru ea, că, dacă face valuri... Urmează eterna poveste cu strânsul chimirului şi toate celelalte măscări voite de bună intenţie.
Caruselul e complet, “ăilalţi” încep să mârâie şi apoi să latre cu mult curaj revoluţionar, bestia de ieri devine iepuraş drăgălaş pentru poporul suveran, care visează, învelit cu telenovele sud-americane la haciende şi merţane, preparând borşul pentru democraţia lui peşte.
Alt cincinal, altă distracţie. Crăciun Fericit! Gaudeamus, igitur!
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  octasim la data de Joi Dec 16, 2010 12:25 pm

Efectele sunt excelent creionate. Cauzele insa mai putin...
Ai putea crede ca numai la noi sunt nascuti politicieni mincinosi si profitori.
E plina lumea de ei, numai ca vinovatul principal pentru situatia asta "de maclavais" pe care o descrii, cei care-i lasa si le permit sa se manifeste asa suntem noi - prin lipsa noastra de coeziune sociala, prin nepasarea si frica cu care ne ferim de situatiile clare, traduse nu prin solidaritatea "vecine, sari ca mi-a murit capra" ci prin eternul "sa moara si capra vecinului".
In alte parti politicienii se feresc sa deranjeze "marele urias" - poporul, societatea - cu masuri aberante si gainarii marunte.
Noi insa, prindem din zbor sugestia ca suntem slabi si prosti, ca intre cele 2 alegeri cincinale nu avem ce face solutia fiind doar "lasa ca data viitoare nu-l mai aleg pe X ci pe Y", Asteptam de cele mai multe ori sa apara un Fat-Frumos incoruptibil, pe cal alb si cu mitraliera dreptatii in mana.
Uitam rapid si iremediabil ca el, politicianul, e omul care a fost pana ieri langa noi,cu bune si cu rele, si ca nu este vre-un sfant care sa fi coborat din cer spre mantuirea noastra, ca are defecte si slabiciuni omenesti. Uitam ca pe noi ca cetateni ne intereseaza DOAR masurile lui de inalt dregator de stat - nu ce face peste noapte cu amanta (ca nu suntem casatoriti cu el), nu ce face la restaurant (ca nu suntem o societate de puritani), nu ce face in timpul liber (ca nu ne este dat noua spre ingrijire si educatie).
Ne alegem de cele mai multe ori conducatorii dupa imaginea placuta sau vorba de duh rostita si nu dupa realizarile de-o viata (ce drak sa faci cu un prof. universitar sau savant - mai bine un nene d"asta, ca noi - jovial, placut, sharmant, iar daca politicianul e o "doamna"...macar miss boboc sa fie, daca nu o actrita sexi de film de 12 noaptea).
Nu bagam de seama - si asta de vre-o 20 de ani - ca politicianul e cel care trebuie sa gandeasca global, sa initieze masuri si planuri nationale, este cel care trebuie sa gaseasca Romaniei un loc in complicatul angrenaj mondial - un loc demn, nu un loc de sluga la stapan. Noi avem politicieni care la prima situatie tensionata fac temenele si ling pantofii strainilor gudurandu-se ca niste catei pe la picioarele unor alti demnitari de pe mapamond.
Avem politicieni care se feresc sa spuna ca-s romani, care pleaca privirea la prima "exceptie negativa" uitand ca alti 20 de milioane de romani sunt "exceptii pozitive", care se reped cu o furie inexplicabila asupra cetateanului, stabilind taxe, impozite si legi de aspra pedepsire - de parca el, cetateanul, ar fi vinovat ca tara e guvernata prost, politicieni care inca nu au invatat ce inseamna sa-ti aperi tara si neamul, cedand in fata primei tensiuni externe care-i trece pregul. Avem politicieni care dau legi pentru ca un nebun si-a dat foc la casa sau a furat un ou - legea fiind generata nu de necesitatea sociala ci de exceptia negativa televizata.
Avem astfel zeci de legi si coduri financiar-economice schimbate la fiecare caz descoperit de politie, avem bariere si norme care ucid economia de dragul politicianului care se doreste un Rambo care starpeste infractiunea doar "in vizunea lui", avem legi date de politicieni care n-au avut in viata lor contact cu economia sau societatea - dar au teoretizat cu "parteneri straini" pe care i-au copiat, uitand ca in Romania sunt alte conditii de viata, alte traditii, alta experienta economico-sociala.
Sa nu uitam insa de "hectarele" maritime castigate dupa 50 de ani la Curtea Internationala de Justitie si date apoi, in 5 saptamani, unei firme de apartament, de marile unitati economice falimentate si date cadou prin privatizare unor interese straine, de agricultura falimentata voit, de educatie, sanatate, armata - decimate mai rau decat dupa un razboi. Astea tot "realizari" ale politicianului dambovitean sunt.
As fi vrut sa vad aud macar o singura data fraza " Si romanii au nevoie de ele, si romanii au nevoie de locuri de munca, de bani, de educatie si sanatate, de aparare, de hrana - asa ca nu mai dam nimic". Dar nu a fost sa fie asa - politicianul dambovitean a cedat servil la toate cerintele presiunii externe haituindu-si conationalii sub masca unor minciuni frumoase. Ca a castigat si bani din asta... e alta poveste.
Avem si politicieni cu coloana vertebrala ... si-i numaram pe degetele de la 2 maini. Dar ca orice roman care "se respecta" cadem in patima prostiei si scuipam pe ei atunci cand primul jurnalist gaseste vre-o fapta sau minciuna ce merita comentata in tembelizoare.
Va fi si altfel atunci cand vom constientiza ca politicianul este un inalt functionar public aflat in slujba tarii si poporului - adica a noastra, a celor multi. Atata vreme cat le dam respect si bani pt a face temenele la porti straine si a angaja Romania in cele mai aberante masuri antipopulare (antinationale)...n-o sa fie bine.
O sa fie bine cand ne vom vindeca de naravul de a pune in "scaune inalte" pe cei mai slabi dintre noi.
O sa ne fie bine cand vom sti sa ne unim in structuri profesionale care sa-si defineasca clar interesul si sa si-l impuna legislativ, cand o sa impunem celui de langa noi sa se comporte civilizat, cand vom fi capabili sa spunem raspicat ca nu-i suportam pe unii dintre noi - nu pentru ca sunt de alta etnie - ci pentru ca sunt nespalati, neciopliti si vulgari, cand o sa fim capabili sa-i spunem celui de langa noi ca nu e bine sa scuipe seminte, sa injure, sa dea manelele la maxim... si din etapa in etapa valorica - cand o sa fim capabili sa ne autoguvernam fara sa asteptam un Mos NIcolae, un Mos Craciun, un Mesia, un Fat-Frumos care sa ne rezolve problemele pe care noi, cetatenii de rand, nu suntem in stare nici macar sa le rostim raspicat.
Caci asta ma doare cel mai tare - faptul ca pe unde te duci auzi numai indemnuri proletare "sa nu mai discutam, sa facem ceva concret pentru dezvoltarea tarii" ... uitand ca de fapt suntem o natie care nu mai e in stare nici macar sa se exprime corect, sa-si arate nevoile concret, sa-si ordoneze ideiile eficient, o natie care nu mai are nici macar CURAJUL sa-si exprime doleantele.
Altii ne spun in ce limba sa vorbim, altii ne spun ce e national si ce nu este, altii ne spun care ne sunt traditiile si care nu, altii ne spun care ne e credinta si care nu, altii ne spun cui trebuie sa acordam respect si cui nu, altii ne spun care ne este dreptatea si care nu. Iar noi TACEM umili sperand...ca va veni Salvatorul. Dorim insa "sa facem ceva concret", cand de fapt nici sa vorbim nu mai avem curaj.
Dorim cu orice pret sa sarim etape de dezvoltare sociala... noi vrem sa alergam la olimpiada, cand de fapt nu stim nici macar sa mergem pe picioare.
Octasim.

avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

SINDROMUL LUI "NU MĂ BAG"

Mesaj  misodor la data de Vin Dec 17, 2010 11:45 am

De fapt, suferim toţi de acelaşi complex de inferioritate de care „bagabontul fără ruşine” ori „demagogul” ori „lingăul” nici nu se căzneşte să-şi amintească. Sindromul lui „nu mă bag”.
Nu ştiu dacă e tardiv, poate că structura de conducere a fost deja infestată la maximum cu impostori. În acest caz, ar fi cu mult mai dificil să schimbi ceva (nu imposibil!).
Sindromul lui „nu mă bag” octasim l-a descris simplu şi cum nu se poate mai bine: „Ne alegem de cele mai multe ori conducatorii dupa imaginea placuta sau vorba de duh rostita si nu dupa realizarile de-o viata (ce drak sa faci cu un prof. universitar sau savant - mai bine un nene d"asta, ca noi - jovial, placut, sharmant, iar daca politicianul e o "doamna"...macar miss boboc sa fie, daca nu o actrita sexi de film de 12 noaptea).”
„Nu mă bag” zice specialistul nr. 1 în economie, la fel şi pedagogul strălucit, cum „nu se bagă” nici arhitectul, nici medicul, nici profesorul emerit. De ce? Uneori, pentru că nu-l lasă nevasta să intre în politică, alteori pentru că politica e murdară, există mii de motive. Cine se amestecă în troacă, sfârşeşte prin a fi mâncat de porci, nu-i aşa?
Consecinţa a fost, este şi va fi reprezentată de eterna iluzie a românului: “avem un guvern de tehnocraţi”. Vorba personajului lui Ilarion Ciobanu din seriile cu ardelenii: “Că care aia, mă Muceo?
Nici un guvern neaoş nu a reuşit să materializeze această utopie originală, românească. La câteva ore, doar, tot guvernul tehnocrat instalat se înmoaie ca o cârpă şi devine stângaci... pardon, stângist pe faţă.
Fiindcă, deh, “să fie tehnocrat cu mă-sa, nu cu alocaţia lu' copilu' meu”. Asta e firesc. Lovitura de buzunar e crimă de hales-bulestate. De aia şi punem mâna pe creon şi scrim la to´ar´şu preşedinte. Că doar el e de-al nostru, din popor. El ne rezolvă... Ăilalţi? Nişte hoţi!
Raţionamentul e simplu: nu e hoţ ăla care a fost demis anterior pentru că a deturnat ´jde mii de euro pentru vila amantei, de vreme i-a dat 20 de lei pe lună pentru fiecare copil asamblat, adică, e plin de compasiune pentru bietul sărac, ceea ce presupune că e d-al nostru, din popor, fiu de proletari.
Prin urmare, tehnocratul, chiar dacă este el bine intenţionat, chiar dacă ştie că, de unde iei şi nu mai pui curând se isprăveşte, că matematica nu face concesii de stânga sau de dreapta nici măcar pe axa numerelor reale, în final, trebuie să deschidă din nou fisura pe care tocmai s-a străduit să o închidă, fiindcă „e ordin de sus”. Şi nu e de joacă.
Autonomia funcţionarului public? Zero.
Ordinul de sus e mai presus de orice lege. În budă să fie scufundat bugetul, oricând se găseşte o sursă financiară pentru a satisface pomana reclamantă. Ordinul de sus te scoate din datorii, te trage afară din puşcărie, te spală şi te îmbracă. Şi invers, bineînţeles, dacă „mişti în front”.
Ordinul de sus e un vierme care roade mărul, lăsând doar coaja strălucind pe dinafară, ordinul de sus, sfidând legile democratice, este cancerul ce distruge societatea românească. El parazitează în fiecare colţişor: numirile se fac prin ordin de sus, protocoalele se schimbă prin acelaşi act, legile devin desuete, ostracizate, împinse în condiţia fraierului, naivului.
Într-o asemenea conjunctură bananieră nici nu e de mirare că fiecare dă jos pe fiecare. Echilibrul puterii în România lipseşte cu desăvârşire. Până şi străinul profită – de ce nu ar face-o – comerţul oricum nu are prea multe scrupule. Pe urmă, tăiem 40% din salariile contribuabilului cinstit şi îi dăm cu firma în cap, lămurindu-l că datoriile ţării trebuiesc plătite. Ăsta da tehnocratism.

Stelar

Mesaje : 2
Data de inscriere : 07/01/2011

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  Stelar la data de Vin Ian 07, 2011 10:30 am

Salut! Eu cred ca politicienii ne cred prosti - si marea majoritate si suntem. affraid In primul rand pentru ca ascultam de ei ca de niste zei, fara ca ei sa fie creatorii nostri lol!
V-ati gandit vreodata la asta?
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  octasim la data de Vin Ian 07, 2011 12:02 pm

Nu cred ca asta e o explicatie pertinenta. A nu asculta de politicieni sau de administratie ... pt ca "ei nu sunt creatorii nostrii" inseamna anarhie. Corect ar fi ca ei sa asculte doleantele noastre si sa emita ordine administrative in functie de aceste nevoi.
Intrebarea este : Stim sa ne facem auziti in termenii legali ai unei practici sociale (si nu ma refer aici la strigate si violente in strada )? Pentru ca altfel se intampla sa permanetizam situatia de azi - "majoritatea" de 15% care s-a exprimat la vot, plus "majoritatea" interesata din umbra care a finantat campaniile electorale fac LEGEA.
De suportat insa...o suportam toti. Si ne plangem, stand pasivi si dezbinati, ca e rau !
avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  misodor la data de Mier Feb 23, 2011 11:15 pm

E interesant sistemul pe care îl susţinem.
Vorbim de democraţie, ca despre un sistem de opţiune politică liberă. Eu vreau, la momentul X, ca interesele mele să fie reprezentate de A.
Întrebarea care se pune, în momentul alegerii, firesc, este, ca în jocul cu portocalele, de ce A şi nu B?
Matematic vorbind, de ce A > B?
Există următoarele posibilităţi:
1) A mi-a plăcut pentru că a mai fost opţiunea mea şi a făcut lucruri bune pentru mine şi familia mea
2) A mi-a plăcut pentru că a mai fost opţiunea mea şi a făcut lucruri bune pentru toţi
3) A mi-a plăcut pentru că, deşi nu ştiu ce îi poate pielea, a promis că va face lucruri bune pentru toţi. B a promis la fel, dar nu m-a convins
4) A mi-a plăcut pentru că, deşi nu ştiu ce îi poate pielea, am auzit despre el de la cineva că e decis să facă lucruri bune pentru toţi
5) A mi-a plăcut pentru că face parte din aceeaşi gaşcă politică şi am auzit că ăia sunt simpatici
6) A mi-a plăcut pentru că e frumos şi vorbeşte fain
7) A nu mi-a plăcut, dar toţi ăilalţi sunt nişte nenorociţi şi aşa mă răzbun
În varianta 7, de exemplu, a fost ales ca deputat federal CU CEL MAI MARE NUMĂR DE VOTURI DIN ISTORIA BRAZILIEI clovnul Tiririca, care e şi analfabet pe deasupra. Timp de o lună încheiată s-au străduit toţi să dovedească falsul în declaraţii publice a măscăriciului din Brasilia, pe motiv că maimuţoiul declarase în falş că are cel puţin alea două clase, ca trenul. Şi nu avea. Dar până la urmă, s-a ales... “Si de-i, si luptă, nenisorule, mă-nţeledzi...?”
A fost o reacţie firească a unei mari părţi din electorat, sătule, ca şi la noi de golăniile fără ruşine care se spală zilnic cu formol în Parlamentul bicameral al Braziliei. Pute de mori, ca şi la noi.
Întrebarea care ar trebui pusă, firesc, nu e DUPĂ alegeri, ci înainte. Cine l-a împins pe zevzecul ăsta de A în faţă şi prin ce criterii? De regulă, în România, criteriul e al lui “obraznicul mănâncă praznicul”, care se umflă mai tare în cont ajunge politician. Ar fi logic, banul reprezintă, câteodată o selecţie naturală – câştigă bani ăla care este mai dăştept (nu neapărat inteligent). Deci A > B, să zicem, pentru că acumulat o avere mai mare.
De aici ar trebui dedus că electoratul se simte atras de obraznici şi/sau de bogătani. Primii dau circul, al doilea, câte un rachiu şi un mititel.
Problema e următoarea, chiar şi cu scursuri la putere, demnitarul ales ar trebui să reprezinte interesele grupului de cetăţeni pe care l-a ales. De câte ori s-a întâmplat asta, în istoria lumii? Probabil că niciodată. Sistemul ar trebui să funcţioneze matematic, fractalic, dihotomiile să trimită informaţii la ramura principală iar aceasta să se execute. Reprezint cartierul Q care este format din 2000 de cetăţeni cu drept de vot. Am luat 60% din voturi şi sunt deputat/senator. Ceilalţi 40% care au fost contra trebuie să se supună majorităţii cum şi eu, demnitar ales trebuie să mă supun. Reprezint cetăţenii nu gaşca de hahalere care şi-a pus o barză pe prosopul amantei şefului de bandă şi se cheamă că e partid cu blazon.
Cu alte cuvinte, aşa pricep eu democraţia, individul, chiar dacă reprezintă un partid de strâmba, de zdreanţa, de mijloc, trebuie să aplice programul partidului dacă şi numai dacă alegătorii vor asta. Pentru că ăia l-au uns domn. Aaaa, e o gloată de boi? Păi, atunci pardon, la ce serveşte dreptul de vot? Numai ca să pună un mascalzone în locul altuia? E ilogic. Am înlocuit dictatura unui dement cu dictatura a 100 de tâlhari. Şi de aia se percepe mult mai rău “azi” ca “pe vremuri”. Are dreptate ţaţa Frosa, glorie ei.
Alegătorul rămâne complet dezorientat, de exemplu, de politica “strânsului curelei” de nu ştiu câte ori. Vede clovnul care îi înjura pe ăilalţi sărăcindu-l şi mai tare – desigur, din motive tehnocratice, spre binele ţării, etc. – şi nu mai ştie ce să facă. Devine şi mai bou. Alege ca la balamuc, ce îi vine la mână... Schimbă roşul cu albastru, căcăniul cu portocaliul, portocaliul cu violet, şi când s-or termina culorile curcubeului o să fie, superb, totul în alb şi în negru.


Ultima editare efectuata de catre misodor in Vin Feb 25, 2011 3:14 pm, editata de 1 ori
avatar
Wlvrne

Mesaje : 1
Data de inscriere : 25/02/2011

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  Wlvrne la data de Vin Feb 25, 2011 12:27 pm

Ziua buna,
Sunt nou pe forum si mai am de citit, dar imi permit si eu o parere.Buna intrebarea de ce politicianul ne crede tampiti...
m-am intrebat si eu ca orice om , de ce? si am ajuns la concluzia ca toti politicienii mint.De fapt ei cu asta se ocupa.Folosesc cuvinte soc, clisee, sloganuri.Politicianul stie toate dimensiunile personalitatii auditoriului. Apeleaza la o diversitate de proceduri discursiv-retorice,foloseste intentionat ambiguitatea cuvintelor cu scopul clar de a influenta si determina.Politicinaul se bazeaza pe principiul ,, sa dam auditoriului ceea ce vrea el sa auda,,
Cand stim ca politicianul nu este ,,neutru,, fiind partizan unora sau altora, cum ne putem noi oamenii simpli imagina ca el ne va sprijini, ocroti,intelege ? el doar promoveaza interesele unor grupuri de putere, opunandu-se altora.
Ne meritam politicienii sau nu ?
avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  misodor la data de Vin Feb 25, 2011 3:11 pm

Cu siguranţă, sistemul actual este greşit. Promovarea politicianului trebuie să înceteze a fi o promovare de gaşcă, de partid, de cumătrie, de prostituţie (politică sau nu). Sistemul democratic trebuie mutat, păstrându-şi caracterul democratic, partidariu dacă e musai, dar reprezentanţii naţiunii trebuiesc aleşi altfel. Pe puncte, eventual, puncte de morală, puncte de instruire, puncte de iniţiativă, puncte de conduită. Nu este normal ca un profesor universitar să fie înjurat de o bovină încălţată, care a ajuns ministru numai pentru că e amantul doamnei sau - de ce nu? - domnului... Nu este logic şi nici sănătos. desigur, problema numărul 1 ar fi găsirea parlamentarului care ar promova o astfel de lege, care să-şi taie, adică, propria cracă pe care s-a suit. De aceea, cred că până la urmă schimbarea care se conturează pe tot mapamondul va fi extrem de violentă, că vrem noi sau nu vrem.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  octasim la data de Sam Feb 26, 2011 12:17 am

Politicianul este un ACTOR. De aia si locul unde apare el se numeste SCENA POLITICA.
Politicianul este cel care joaca rolul de mediator intre cel care plateste mai mult si cel care plateste mai putin.Evident fiecare a platit ceva... si fiecare va primi ceva. Difera doar cantitatea...
La fel ca si actorul, politicianul plange, rade, se vaita, e ingrijorat sau vesel, surazator sau trist. De fapt el are o meserie si si-o face acolo pe scena cu mai mult sau mai putin talent, mediind transferul de valoare de la cei care au platit ca sa ia ... la cei care au platit ca sa dea.
Exista si rolurii de creatie pentru politicieni - atunci ei nu mai respecta nici un scenariu, nu asculta nici pe cei care ii spun sa stea intr-o anumita lumina, intr-un anumit loc. Si la fel ca in actorie cand pe scena actorul da mai mult decat trebuie publicului, politicianul da mai mult natiei care ii apartine.
Uneori actorul, ca si politicianul, este rasplatit cu aplauze si i se recunoaste geniul. Dar ca si pe scena ...aplauzele tin de putine ori pavaza in fata regizorului care tipa pt ca nu ai respectat rolul, sau directorului care tipa ca ii distrugi teatrul, sau recuziterului, luministului, masinistului care tipa ca le batjocoresti meseria. Si mai ales cel mai tare tipa cel care FINANTEAZA spectacolul - nemultumit ca nu-si aduna suma dorita.
Dar piesa se termina, publicul pleaca la treburile lui si politicianul ramane cu tensiunile celor din spatele scenei, tensiuni de care nu il mai apara nimeni.
La urmatoarea reprezentatie masinistul nu va schimba decorurile la timp, scenaristul va aduce cele mai rupte decoruri, luministul va stinge lumina in momentul in care ea ar trebui aprinsa, iar regizorul va schimba textul celor care trebuie sa dea replica actorului principal.
Ce va fi atunci ? Va fi un haos, o piesa tembela care ne va revolta si vom arunca cu rosii in actorul/politicianul care pana ieri era un geniu.
Ce nu intelegem noi ?
Ca nu vom putea arunca cu pietre si rosii niciodata in cei din spatele scenei ! Ca vom huidui un actor care a vrut sa joace macar o data altfel decat asa cum era scrisa piesa.
Va veni alt actor/politician ... si toata lumea va fi amabila si multumita, un timp. Si noi ca nu mai avem un actor/politician care sa schimbe "rostul treburilor" - lasandu-ne in aceiasi sala neincalzita si cu scaune de lemn, unde putem bea bere sau manca seminte, si cei din spatele scenei pt ca au un actor/politician pe care lumea plateste ca sa-l vada pe scena.
Va mai fi oare pe scena candva un actor de geniu, sau macar un actor de creatie, sau macar actor jucator care sa ne faca sa cantam o data cu el, sa aprindem lumini odata cu el - altele decat cele de pe scena, sa ne faca sa prelungim piesa dincolo de suma platita ? Nu stiu ...poate, daca-l recunoastem la timp.
Intrebarea ramane - De ce ne cred politicienii tampiti ?
Raspunsul cel mai simplu - Pentru ca si noua ne place sa jucam acest rol - razand sau aruncand cu pietre doar in ceea ce se vede pe scena ! Si mai ales pentru ca ne place sa credem ca rosiile noastre aruncate spre scena sunt cele care hotarasc schimbarea actorului ! Suntem prea dezbinati ca sa observam ca revolta salbateca cu rosii e doar o solutie pentru tampiti !
Si ca la randul nostru suntem periodic actori care cer - mai violent sau mai pasnic - schimbarea actorului... asa cum e scanariul.
.
Octasim

.
P.S. Spuneai ceva de schimbarea mondiala ... Vax.
Ar fi schimbare si modificare de scenariu daca am sti sa fim uniti, hotarati si pasnici, creeand mecanismul unei evolutii constructive, profesionale, fara bariere etnice, confesionale, sociale. Dar schimbarea cu "bate si pietre" e in scenariu domnul meu - iti da satisfactia castigului de moment pentru a nu avea timp sa vezi pierderile din perspectiva !
Daca si la romani va fi la fel ... vom fi de 2 ori tampiti in ultimii 20 de ani si-l facem pe maestrul Brucan sa rada de pe lumea cealalta de eroarea prezisa de el.

avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  misodor la data de Mier Mar 02, 2011 8:49 pm

Sunt de acord cu tine, "politically correct" este să apărăm "valorile democraţiei", "pluralismul democratic", "dialogul". Nimeni nu poate contesta valoarea păcii, a armoniei, nimeni nu-şi doreşte caftul atâta timp cât se poate şi fără bâte, făclii şi borşuleţ pe caldarâm. Dar este, oare, o soluţie la ceea ce se petrece astăzi?


Drumul păcii este, fără îndoială, nobil. Popoarele suportă chiar şi "pax romana", de regulă, omul obişnuit se mulţumeşte cu o viaţă "bună", clasicul "pâine şi circ". Ăsta e principiul după care este condusă lumea astăzi, nu e chiar 100% "politically correct", dar cel puţin asigură o stabilitate somnolentă a hidrei cu o mie de capete.
Sigur, se nasc şi dilii care au tupeul să nu le placă maneaua, să nu le convină ce spune primul ministru ori să comenteze că bubulul invadează teritorii cu tupeu de borfaş. Nu reprezintă obiectul studiului nostru. Pericolul este pentru "proşti, dar mulţi", miracolul vine de la inversarea sintagmei, singura care asigură "democraţia", mai ales când ai de-a face cu o democraţie originală.
Jigodia, însă, nu are nimic de-a face cu toate acestea. Dominatorul - de orice naţie ar fi el - urmăreşte, prin punerea pe piedestal a "alegerilor libere", "drepturilor omului şi, mai nou, ale homului", "pluripartidismului", etc. toate principii nobile, egalitare, democratice, INSTRUMENTUL cu care striveşte exact bunăstarea "păcii romane". Bestia nu are linişte, maleficul suprem se împotmoleşte chiar şi în fericirea plebeului de rând, care devine, în ochii piramidalului, "puturos care câştigă prea mult şi nu face nimic".
Mai mult, începe să creadă că el e stăpânul adevărului absolut, că tradiţia cutare nu este bună, că o condamnare a unei prostituate asasine e injustiţie dacă nu e judecată după legile care îi plac lui, că o javră vagaboandă este mai importantă decât un bebeluş, că un criminal trebuie hrănit din impozitele plătite de familia distrusă de el. Şi crede că toată lumea trebuie să gândească în felul său apostolic.
Consecutiv, impune aceste idei în prol de democraţie, creând încet, dar bine, tensiuni sociale şi internaţionale fantastice, utilizate, în cele din urmă, ca motiv pentru invazie militară - vezi-Doamne, de dragul menţinerii a păcii şi a drepturilor omului.
Mai rău este că nu există doar un nenorocit care gândeşte şi acţionează astfel. Sunt zeci de mii, şi puterea lor este devastatoare prin însăşi intoxicarea maselor cu "concepte democratice" şi prin escaladarea unor tensiuni apocaliptice. Am mai spus - electoratul serveşte astăzi doar pentru a înlocui un mascalzone cu altul. Acesta este realul pericol. Îndepărtarea acestor maimuţoi nu se poate face prin alegeri democratice şi nici prin marşuri ale păcii. Printre ei, nimeni nu dă doi bani pe flori şi pe tricouri cu "NO...", ci doar pe diversiune şi tonfe poliţieneşti, cum se vede mereu pe la demonstraţiile paşnice. Schimbarea se va face - că ne place nouă să acceptăm sau nu, prin neandertalismul de care ne temem toţi. Instinctul primar va salva sau va scufunda omenirea, problema este că mulţi se grăbesc teribil să deschidă şosele pe mai multe benzi spre o destinaţie care poate însemna orice.
Democraţia nu este ceea ce se petrece astăzi pe tot mapamondul, chiar prin propria ei definiţie este cu totul ALTCEVA. Toţi ştiu asta. Şi nu pot decât să sper că există oameni luminaţi care, chiar şi anonimi, încearcă să prevină dezastrul social care este atât de aproape.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  octasim la data de Joi Mar 03, 2011 2:11 pm

Vorbesti de "dialog" si asta am retinut, restul imi dai voie sa nu iau in seama pt ca e plecat de la o ipoteza falsa - cea a "dialogului".
Exista dialog in societatea noastra ? Eu zic ca nu...
Ne purtam ca niste copii care se duc la parinti si se plang " Mamaaa...vreau bomboane !"
Daca mama are bani, daca mama are dispozitie sa te asculte... atunci capeti bomboane !
Daca mama are rate la banca, daca nu are bani de intretinere, de caldura, daca mama este amenitata cu evacuarea din casa ... atunci copilul este trimis la plimbare "fugi de aici ca spui prostii, nu am bomboane !".
Dar copilul e incapatanat " Mamaaa, vreau bomboane " si se da cu curul de pamant urland.
Atunci copilul ia bataie.
CONCLUZIE - Mama nu are in copil un partener de dialog, un partener de rezolvare a problmelor. Mama are doar o problema in plus care o preseaza si o face sa reactioneze violent.
Altceva este cand "mama", familia, are un partener de dialog care propune solutii, care participa la rezolvarea problemelor !
Noi ne comportam ca un copil rasfatat care stie doar sa ceara ... fara sa cunoasca presiunile existente, fara sa avem contra-solutii la problemele existente, fara a lua in seama altceva decat ceea ce ne doare acum, pe moment.
Probabil ca si in societate e la fel - nu avem dimensiunea reala a problemelor, ni se pare ca STATUL are bani doar pt 10 pupincuristi se plimba in limuzine si alti 10 au palate...
Dimensiunea financiara a problemelor este infinit mai mare decat "farimiturile" care se vad. Iar ca sa fi "partener de dialog" trebuie sa fi puternic, organizat, unit si mai ales sa vii cu solutii pe care sa le sutii pana la capat.
Nu cu urlete, nu cu bate, nu cu pietre ... ci cu mult creier si unitate sociala.
De ce nu are "mama" bani de bomboane si STATUL bani de slarii ... e alta problema ! Mai ales cand vorbim de o societate, de o natiune care in 20 de ani a avut mai multe "mame" si e al drk de greu sa discerni care a fost "mama vitrega" care ne-a bagat in rahatul asta !

Continut sponsorizat

Re: DE CE POLITICIANUL NE CREDE TÂMPIŢI?

Mesaj  Continut sponsorizat


    Acum este: Joi Oct 19, 2017 5:33 am