NEINFRANTII

- legenda continua


FĂRĂ NUMĂR, SĂ TRĂIASCĂ!

Distribuiţi
avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

FĂRĂ NUMĂR, SĂ TRĂIASCĂ!

Mesaj  misodor la data de Mier Apr 27, 2011 6:50 pm

MOTTO:
„E lung pământul, ba e lat.
Şi, cum depinde de palat,
Într-unul bagi rachete-n val
În altul cânţi marşul nupţial
Acelaşi rating la jornal
S-a constatat”


Lume bună, avem cununie mare. Se mărită plebeia cu sângele albastru... Ce onoare, monşer, parol, să-ncremenesc! Şi câtă vâlvă! Ai zice că cineva are ceva de reparat pe la imagine. Chiar are? Păi, să vedem, acum că aruncăm cu pietre în curte la Gaddhafi şi nimeni nu ştie de ce, trebuia inventat un motiv şi un laitmotiv. Laitmotivul îl ştim: loviluţie, Mossad, CIA şi altele. Standarde vechi, s-au aplicatără şi la noi. Numai că la noi, în codrii străbuni, e putred mărul. Şi de aia a funcţionat. La ciuhapi, iete că nu iese pasienţa. Nu fără dureri de cap.
Mai greu e cu motivul. Tot prostul, inclusiv subsemnatul, se întreabă, în nemernicia sa, ca un câine turbat: „Pe ăla l-aţi omorât, dar cu ăsta ce-aţi avut?”. Omul domneşte liniştit de decenii în ţara aia şi se pare că nici calul său alb nu are nimic împotrivă. Dar are măgarul, dacă nu are calul. În termeni de drept internaţional nimeni nu pricepe de ce dau ăştia cu pastârci în castelul sinistrului libian. Care e problema, Johnny, Jean... v-aţi ţicnit, bre? Bun, în Coasta de Fildeş a fost chestie de alegeri, unul a pierdut, altul s-a ales, şi s-a lăsat cu scandal pe chestia ciolanului expirat. În Egipt a fost primul bastion, băieţii s-au concentrat pe obiectiv mai serios şi i-au convins pe piramidişti să-şi dea foc singuri la valiza turismului pe următorii 20 de ani. În Irak erau suniţii contra shiiţilor, caftul era vechi şi tensiunea mereu alimentată de masacre de ambele părţi. S-a încadrat „plus-que-parfait” ! La Jamahiria cu pricina, sunt două facţiuni: pro-Gaddhafi şi pentru-Contra. Se pare, cam dezechilibrate, de se chinuie ăia să avanseze zece metri într-o săptămână şi să cedeze oraş după oraş în compensaţie. Păi, de aia ne ajută NATO... Ieri, de exemplu, s-a obţinut o victorie strălucită contra unei turme de cămile asasine, mijloacele de transport au fost făcute una cu nisipul... E drept că am mai pierdut un oraş dar important e că avem contact vizual cu el.
Uneori, acelaşi NATO dă cu stângu-n dreptul de nu se poate... Deunăzi, au mazilit doişpe rebeli trimiţându-le cadou un sol-sol, cică, din greşeală. Cinste lor. Or fi crezând aliaţii că joacă FarCry 2 online. Game Over. După aia, QUIT THIS GAME? Of course.
În altă ordine de idei, la Libia poate să fie doar chestie de tribut neachitat la timp, sau poate că i s-a pus şi lui Gaddhafi pata şi n-a mai vrut să dea moaca. Sau e altceva, foarte-foarte, putred rău, că nu se mai poate cu el...
Dar, dacă problema e aşa de cocoşată, de ce nu ziceţi, bre, adevărul, ce poate să fie aşa naşpa? O fi extraterestru, Aghiuță în persoană sau care e șpilu´ ?
Vorba bravului soldat Svejk, săracul: „Ce război e ăla unde stăm şi tragem băşini în jurul graniţelor?”
În compensaţie, ni se mărită prinţul. Televiziunile s-au cocoşat toate în faţa covorului roşu pe unde va călca ilustra talpă a viitorului rege şi a prinţesei consoarte (că doar n-o avea pretenţii Katie să se facă regină! La revedere, dragă!). Masacrele din Libia, Siria şi alte ţinte fixe au trecut pe planul doi. Important este ce încalţă mireasa, ce culoare au boxerii prinţului şi unde vor viaja însurăţeii după. În câţiva ani, MI5 va trebui să facă rost de o alt(ă) Camilla, pentru prinţişorul cel inocent... este timp berechet.
E desuet să arăţi zilele astea cadavre de copii sfârtecate de bombele de ambele tabere, e impropriu să vorbeşti despre încălcarea dreptului de suveranitate a unei ţări care are dreptul să-şi stabilească singură liderii, de foamete, boli, plutoniu vomitat în ocean. Chestii naşpa, Sir! Lumea chic trăieşte în nunţi interminabile, covoare roşii, premii găunoase, găşti secrete, o reverie continuă, în timp ce ăia, săracii, mor ca şobolanii...
„Everybody dies”.
După noi, potopul.

Viitorul? Vorba aceluiaşi geniu Coşbuc:

Şi-a zis: - "Cât mac e prin livezi,
Atâţia ani la miri urez!
Şi-un prinţ la anul! blând şi mic,
Să crească mare şi voinic, -
Iar noi să mai jucăm un pic
Şi la botez!”


    Acum este: Mar Oct 17, 2017 5:48 am