NEINFRANTII

- legenda continua


EXTREM(UMAN)ISMUL

Distribuiţi
avatar
misodor

Mesaje : 85
Data de inscriere : 10/11/2009
Varsta : 48
Localizare : São Carlos/SP/Brasil

EXTREM(UMAN)ISMUL

Mesaj  misodor la data de Joi Dec 22, 2011 6:19 pm

Topicul de faţă mi-a fost inspirat de o lege recent adoptată în Brazilia – altfel, zice-se, ţară mai catolică decât Papa şi mai democrată decât a lui nen-tu Sam. Pe bune. Tot mapamondul susţine azi, sus şi tare, teoria „soluţiei braziliene”. Sambiştii au început să dea cu praf în stânga şi în dreapta, să se laude cu cele mai noi culmi ale civilizaţiei şi propăşirii, nici eurodolari n-au mâncat şi nici a criză nu le-a mirosit, şi în sfârşit, toţi trăiesc în cea mai bună prietenie, negri cu albi şi cu indieni, iar arabii şi israeliţii sunt parteneri de afaceri şi nu dispută altceva decât prosperitatea negoţului, Săracii nu mai au condiţia de paria a societăţii, dimpotrivă, au acces la şcoli, sănătate gratuită, medicamente subvenţionate, programe de integrare socială, etc.
Şi nimeni nu cere plăcuţe în „tupi-guarani”, în spaniolă sau mai ştiu eu ce dialect. Limba oficială, delimitată prin Constituţia Federală, e portugheza, deşi Brazilia este cel mai mare mozaic etnic din lume. Drapelul „verde-amarelo” este arborat şi la intrarea în bodegă. Nimeni nu consideră asta „exagerat”, şovin, paranoia naţionalistă sau mai ştiu eu ce altă bălărie.
Atunci de ce am ales asocierea cu articolul despre extremism? Bună întrebare! Înainte de toate, extremismul este un termen derivat din „extremă/extreme” şi azi e folosit mai mult cu sens de „xenofobie”, „fascism”, fanatism religios sau alte patologii de acest gen.
Sunt suficiente aceste asocieri, sunt 100% definitorii?
Extremismul continuă să fie cea mai urâtă plagă umanitară astăzi, şi e departe de a fi eliminat, uneori, este chiar încurajat. Ceea ce s-a pedepsit prin legislaţie şi sugerat prin educaţie este acea parte a extremismului relaţionată cu noţiunile de mai sus. Se uită, cu toate eforturile făcute că omul este, prin definiţie, o specie extremistă, şi că, deşi se face mereu apel la „mediere”, la „negociere”, la „calea de mijloc”, nimeni nu se oboseşte să caute aceste căi, poate că şi din cauza faptului că mulţi ignoranţi confundă asta cu un fel de mediocritate, de „comun banal”. Prin care nu se ajunge la nimic.
În altă ordine de idei, aşa cum spuneam, în Brazilia s-a votat zilele acestea „A Lei da Palmada” („Legea scatoalcei” pe româneşte). Aşa cum bănuieşte orice părinte grijuliu, legea respectivă INTERZICE, sub ameninţarea cu puşcăria, aplicarea pedepselor corporale părinteşti. Nu mai e, adică „unde dă mama creşte”. Va fi „unde dă mama, se plăteşte”. Legea cu pricina are nişte prevederi de-a dreptul psihiatrice, ameninţand pe faţă orice părinte, că, de aici înainte, cine va îndrăzni să ridice mâna, de mâna legii va pieri.
Era necesară această lege?
Poate că da. Ca să nu fiu nici eu extremist, trebuie să recunosc că am cunoscut persoane care, în copilărie, o luau pe cocoaşă la greu, zilnic, şi încă cu metode demne de un KGB mai competent (bătaie cu funia udă, fript mâinile pe plită, bătaie până când copilul leşina şi era trezit cu apă rece, cafteală cu coada de lopată sau biciul cu care se îndemnau caii), sunt multe asemenea pedepse de care am auzit. Este vorba de barbarii şi sunt de acord că un asemenea părinte, în afară că trebuie decăzut din drepturile legale, nu prea mai are de ce să vadă lumina soarelui. Pe vremea aia, se aplica "cealaltă extremă", a lui "nu ne băgăm în famelia omului!", la fel de radicală ca şi cea de azi. Sunt sigur că există o cale de mijloc, dar e greu de căutat.
Pe de altă parte, cine poate face delimitarea, oare între o pedeapsă „normală” (chiar, ce e aia „normal”?) şi una „barbară”?
Pentru mine, de exemplu, în copilărie, „normal” era chestia cu urecheala, cu păruiala şi, din când în când „una peste bot”, când o mai luam pe arătură. „Barbară” mi s-a părut cureaua, cu care am făcut cunoştinţă în diferite ocazii – niciodată degeaba, dar era cam naşpa şi mai lăsa şi urme, pe care trebuie după aceea să le justific la şcoală. Pe la 7-8 ani exista un cablu de antenă spânzurat într-un cui, la vedere (chiar îmi aduc aminte că era de culoare albastră). N-a rezistat mult, dar m-am ars şi cu el în câteva rânduri. Nu cred că era necesar, nici el, nici cureaua, dar, oricum, pe lângă măcelurile pe care le îndura o colegă – vezi evocarea funiei ude de mai sus şi plita încinsă, eu, personal, boieream. Şi, oricum, îmi aduc aminte că deseori o încasam pentru că eram ţicnit de-a binelea.
A Lei da Palmada este, deci, o nouă reflexie a „extremismului”. Interzicând părinţilor să mai pună mâna pe ciomag din când în când – pentru că se interzice orice pedeapsă corporală, din cauza incapacităţii fireşti a legislatorului de a defini care e şi care nu e abuz, se lasă minorului opţiunea liberului arbitru. Nu există copil care nu a luat cel puţin „o scuturătură”. Sau, dacă există, şi-a ispăşit sau îşi ispăşeşte pedeapsa într-un penitenciar.
Legislatorul de azi nu ştie ce să facă cu propriile legi. Pentru că ta-su a fost un dement şi îl călca zilnic în picioare până la istovire, acum omul se simte obligat să îşi bage nasul prin familiile celorlalţi în calitate de salvator şi să decidă statul cum trebuie educat copilul. Dar cine e statul? Există "statul"? Şi, dacAcelaşi care lasă mii de crime nerezolvate sau pur şi simplu le ignoră din lipsă de probe, o entitate condusă de infractori de drept comun, de burghezia de carton. Statul care atacă alte state pentru că nu mai are benzină sau orez? Care refuză să semneze tratate obligatorii pentru a garanta viitorul planetei, pe motiv de... chiar, ce motive?
Mă scuzaţi, dar, vorba lui Donici „când mantaua domnească e din blăni de oaie/atunci, judecătorii, fiţi siguri că despoaie”.
Firesc ar fi – dacă tot faci o lege – să defineşti termenii, asta dacă te pricepi. Ca rezultat al „terorismului şcolar” din trecut s-a ajuns, astăzi, prin unele şcoli, la agresivitate şi lipsă de respect faţă de profesori – exagerările din trecut au avut ca efect nu regulamentarea autorităţii profesorului, ci demonizarea lui. Rezultatele deja se văd: ignoranţă, superficialitate, promiscuitate, pubere şi adolescente gravide. Ce s-a câştigat? Libertate? Originalitate? Îţi vine să exclami ca ardeleanul lui Ilarion Ciobanu: „că care aia mă muceo?”.
Acelaşi „extremism de reciprocitate” obligă, astăzi, şcoli de renume să aloce locuri speciale DOAR pentru anumite rase, DOAR pentru anumite etnii, DOAR pentru anumite naţionalităţi. Plecându-se de la egalitatea atât de sforăită, s-a ajuns la segregare fortuită. Dacă vrem să fim egali, şansele trebuie să fie aceleaşi, iar unde nu sunt bani – aici da!, statul poate oferi ajutoare prin burse ANUMITOR etnii, ANUMITOR rase, ANUMITOR naţionalităţi. Nu locuri separate. Locul separat delimitează clar persoanele, rasele, naţionalităţile. Alt extremism încurajat de agresivele şi coruptele guverne de pe aiurea.
Cu cât mai multe „minorităţi” se segregă, mai multe aberaţii legislative apar. Glumele nevinovate sunt pedepsite cu puşcăria. Adio bancuri cu nebuni, cu evrei, cu scoţieni, cu homosexuali...
Altfel, ne miram că Securitatea aresta omul la coadă la zahăr pentru un banc cu Ana Pauker sau cu Stalin, ori, mai încoace, cu Ceaşcă. Tot un extremism, dacă stăm bine şi ne gândim.
Dacă acceptăm că un minor nu poate avea autonomie deplină, şi că are nevoie de anumite repere pentru a creşte şi a se dezvolta normal, mă întreb, prin subminarea autorităţii părinteşti - după ce aceea a şcolii a fost definitiv pierdută - cum îi vom forma pe cei ce mâine vor fi coloana vertebrală a umanităţii?
Cum vei reacţiona ca părinte, dacă, de exemplu, copilul va refuza să execute o pedeapsă meritată cu „pusul la colţ”? Îl vei căra toată ziua de pe canapea la locul de pedeapsă, ca în mascaradele înscenate de penibila „Supernanny”?
Nu ştiu dacă mai sunt persoane care împărtăşesc această impresie, dar, pe măsură ce omenirea se depărtează pe axa timpului, tendinţa este de a i se oferi din ce în ce mai multă libertate. Regulile societăţii slăbesc, agresorii nu mai sunt eliminaţi, ci reintegraţi. Dacă reintegrarea reuşeşte sau nu, şi în ce proporţie, nu mai e important.

    Acum este: Mar Oct 17, 2017 5:55 am