NEINFRANTII

- legenda continua


Sectiunea Poezie

Distribuiţi

jurjiug

Mesaje : 5
Data de inscriere : 02/11/2009

Sectiunea Poezie

Mesaj  jurjiug la data de Lun Noi 09, 2009 9:27 am

Poezia a fost, este şi v-a rămâne un liant între suflet şi greutăţile cotidiene mult prea grele şi prea lipite de haina întregului neam românesc.
Am să încep această secţiune cu “Întoarecerea Oşteanului” , o sinteză a românilor –oşteni prin născare- gata de luptă în apărarea identităţii naţionale.

Întoarcerea Oşteanului


Acasă am ajuns târziu
Să mă iertaţi, cinstite feţe!
Dar lung e drumul prin pustiu
Şi nu e nimeni să te-nveţe...

Mânat de gânduri care dor
Călcat-am zarea-ntinsă
Prin lung pustiu, rătăcitor
Oştean din ţara-nvinsă.

Singurătăţi de om tăcut
M-au însoţit în cale,
M-a-nconjurat pustiul mut
Şi-a Neamului meu jale

În faţa Sfinxului am fost
Şi-am pus o întrebare:
Au are ori nu are rost
Să ne cătăm scăpare?

El mi-a răspuns, cu ochii goi
Privind în zări celeste:
Sămânţa de scăpare-n voi
A încolţit şi creşte!

La tine-acasă vei găsi
Răspunsuri încă multe,
Pe care lumea s-o-ndesi
Grăbite să le-asculte.

Mai fost-am la un Munte Ascuns
Unde strămoşi de sănge
Păstrau a semnelor răspuns,
Să aflu de-om învinge.

Am pipăit cu ochi de dor
A peşterilor pântec
Pe care semnele de zbor
Ca-ntr-un străvechi descântec.

Vorbesc cu glasuri de eroi
Plecaţi în altă lume,
De cine-am fost odată noi
Şi ce purtăm în nume...

Astfel aflat-am , om sărac
Născut din vechiul sânge,
Că semnul sfânt de geto-dac,
E semnul care-nvinge.

Acasă am ajuns târziu,
Iertare vouă, oameni buni!
Dar lung e drumul prin pustiu
Şi lungă-i calea la străbuni.

jurjiug

Mesaje : 5
Data de inscriere : 02/11/2009

Re: Sectiunea Poezie

Mesaj  jurjiug la data de Mar Noi 10, 2009 2:04 pm

Românul s-a născut poet – asta se ştie – nimic nou. Ce nu se ştie e că fiecare din noi avem un vers, o strofă care înseamnă ceva, care ne dă putere să mergem mai departe, care ne face să visăm, care ne face să fim.
Am început această secţiune cu poezia “Întoarcerea oşteanului” din volumul “Descântece din Neamul Geto-Dacilor” al d-lui Pavel Coruţ. În continuare se pot posta şi versuri proprii sau ale cunoscuţilor, versuri care credeţi că pot fi împărtăşite şi de ceilalţi membrii.
Numai bine!


Reînvierea

Avut-am zile de răscruce
În fiecare an, la pas cu pas
Şi fost-am ridicaţi pe cruce
Şi ameninţaţi - glas după glas,

Dar zeii ne veghează viaţa
Şi ne arată calea, stea cu stea,
Tot ei ne-ajută biruinţa
Zdrobindu-ne înlănţuirea - za cu za.

Apoi, în munţii cei de faur
Se adună bogăţiile, sac după sac
Căci moartea ne transformă-n aur
Şi-n veci vom reînvia: Dac după Dac.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Sectiunea Poezie

Mesaj  octasim la data de Joi Dec 24, 2009 5:35 am

Pentru ca suntem pe un forum care cinsteste stramosii , am sa postez o poezie dedicata lui Decebal
.
.
.
.
ETERNUL DECEBAL

De pe dealuri înverzite el coboara-ncet la vale
Este spiritul pădurii , este Inorogul – Soare
Se opreşte-ntr-o poiană ,plina de flori aurii
Unde pe o pernă mare ţipă-un prunc cu ochi zglobii

Se apleacă şi-l priveşte , şi-l sărută-ncetişor
Inorogul cel de taină , prin păduri rătăcitor
El de 2000 de ani străbate , din cărare în cărare
Şi aşteptă izbăvirea de povara lui cea mare ...

Pruncul tace şi-l priveşte , cu-a lui ochi scânteietori
Unde se-oglindeşte cerul, cu alaiul lui de nori
Iară paru-i este galben , adunat frumos in bucle
Ca şi hamul cel de aur ce la cal îi stă pe crupe.

Pruncu-ntinde mâna mică , prinde , trage cu putere
Rupe hamul cel de aur , ce de veacuri e durere
Căci e hamul fermecat , pus de mâna omului
Ce iubirea a ferecat , şi puterea calului.

Inorogu-nmărmureşte şi nu crede ochilor
Că minunea se-mplineşte în adâncul codrilor
De prin veacuri el tânjeşte dupa astă libertate
Şi nu-i vine ca să creadă c-un copil le-a rupt pe toate
Cu-a lui forţă inzecită , dată de un suflet mare
Cu-a lui dragoste şi viaţă , plină toată de candoare.

Inorogul e iar liber ,şi nechează , şi aleargă
Către vârf de munte iară , către văi de apă largă
Se opreşte sus pe OMUL şi scrutează-adânc în zare
Către Padiş, Retezat , spre Ceahlău şi înspre Mare
Aşteptând îngenunchiat dulcea Timpului chemare...

Şi împunge Inorogul , şi trăzneşte cu copita
Căci din apă şi scânteie se va naşte iarăşi clipa
Şi o umbră se desprinde , şi prin ceaţă-naintează
Şi c-o mână fermă prinde coama calului de rasă

Dintr-un salt e sus pe crupă , şi priveşte de pe cal
Umbra cea de toti temută – e ETERNUL DECEBAL


Octasim
avatar
ubernec iulian

Mesaje : 70
Data de inscriere : 09/11/2009

Tudor Diaconu - ''Esti tara mea''

Mesaj  ubernec iulian la data de Mier Feb 17, 2010 1:11 am

Tudor Diaconu ''Moşu'' - ''Eşti ţara mea''





Eşti Ţara mea, de aceea te iubesc
Şi te adun în suflet la tot pasul.
N-am ochi pe cât aş vrea să te privesc
Şi nici ureche să-ţi cuprinda glasul.
Vii de departe, ţară din străbuni
Şi urci în mine ca o sevă coaptă,
Unind strâmtoarele furtuni
Cu reverii de gânduri si de faptă.
Bunicii n-au putut să-o vadă,
Că li s-au tras zăvoarele la şcoală,
Dar şi-au lăsat mormintele p-aci,
Să nu rămână cartea vremii goală.
Iţi ştiu povestea vieţii pe de rost,
Îngemănând minunea şi firescul.
Când spune codrul despre tot ce-a fost
În el, simt uriaş pe Eminescu.
Sau dacă-aud vreun ţipăt de haiduc
Şi dor cu dor prin prag mă întârzie,
Parcă mă uit în drum după Coşbuc
Şi dacă nu e... îl aştept să vie.

De-oi învăţa şi eu să cânt, aş vrea,

Cântările, să mi le spună-ntruna
Şi munţi şi apele din ţara mea
În vorba vie, veche şi străbună.
Că dragi mi-au fost şi crânguri şi izvoare
Şi munca grea şi visul. Nu odată
iubirea fetelor. Şi munţii-n soare
Şi marea cea albastră... viaţa toată.
Eu, pentru om, în inimă adun,
Şi-n gândul meu curajul şi tăria.
Vreau, peste vremuri, omului să-i spun:
Găseşti în versuri dreaptă mărturie.
Să pier mai bine-n clipa de pierzare,
Când gândul meu s-ar depărta de tine
Şi blestemat să fie versul care
Se-nchină în faţa porţilor străine.
Popor Român, izvor de-nvăţătură,
Statornicia ta mi-e o povaţă,
Să-mi afli-n vers şi fulgerul din gură
Şi duioşia dragostei de viaţă.
avatar
ubernec iulian

Mesaje : 70
Data de inscriere : 09/11/2009

Candela- Versuri de Pavel Corut. Muzica Daniel Avram

Mesaj  ubernec iulian la data de Mier Feb 17, 2010 8:21 pm

Candela

Un Cântec închinat măriei sale Alexandru Ioan Cuza. Versurile compuse de Pavel Coruţ. Muzica Daniel Avram.




Prefa-te inima in foc,
Aprinde candela diseara
Pribeagului fara noroc;
Stapanului furat de tara.

Si fa-te inima stejar
Sa-i dai a umbrei mangaiere
Caci s-a hranit numai din amar
Si s-ambatat doar din durere.

Primeste-l Doamne in Casa Ta
Pe domnul trist si-nsingurat
Pe Cuza inima de stea
Si iarta-ne ca l-am tradat.

Smulge-ti coroana cea de spini
Lasati-i fruntea in lumina
Pribeagului printre straini
Stapanului lipsit de vina.

Sa-si poarte ochii catre noi
Iertarea lui de izbavire
Caci am ajuns pustii si goi
Saraci la minte si simtire.

Pe noi in Cer el ne-ar fi vrut
Caci se facuse a noastra vrere
Noi l-am tradat si l-am vandut
Orbiti de patimi si avere.

Primeste-l Doamne in Casa Ta
Pe domnul trist si-nsingurat
Pe Cuza inima de stea
Si iarta-i pe cei ce l-au tradat.

Continut sponsorizat

Re: Sectiunea Poezie

Mesaj  Continut sponsorizat


    Acum este: Joi Oct 19, 2017 5:29 am