NEINFRANTII

- legenda continua


Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Distribuiţi
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:17 am

ROMANI CARE AU SCHIMBAT FATA LUMII ... STIINTIFICE

Ne zbatem in lipsuri, palmuiti de ignoranta administratiei nationale, cautand solutii de a scapa de CRIZA MONDIALA actuala.
In schimb "uitam" mereu sa valorificam o valoare nationala imensa - INTELIGENTA si INVENTICA ROMANEASCA. Cedam mult prea usor aceasta imensa valoare nationala catre terti, stigmatizam si marginalizam valoarea cea mai mare pe care o are acest popor - puterea de creatie - acceptam mult prea usor ca educatia, cercetarea, valorificarea inventiilor sa fie doar o activitate individuala, fara ca STATUL, ADMINISTRATIA NATIONALA (guvernul si administratiile locale), noi toti - prin dreptul pe care il avem ca si contribuabili platitori ai impozitelor legale - sa intervenim in sprijinirea, dezvoltarea si introducerea beneficiilor acestei activitati in circuitul economic national.
Dimpotriva - stigmatizam la "comanda mediatica si politica" strigatul disperat al inteligentei romanesti ajunsa sa functioneze "in regim de avarie" fara sa realizam ca astfel condamnam viitorul copiilor nostrii.
Aceasta imensa valoare nationala - geniul creatiei - este recunoscuta acum oficial in lume, desi se stia acest lucru cu mult timp in urma.
John Simmons in cartea sa - 100 cei mai mari savanti ai lumii - arata ca 6% dintre primii 100 de mari genii ale lumii, incepand de la Euclid si Arhimede pana astazi, au provenit din Romania (H. Coanda, Traian Vuia, Hermann Julius Oberth, Nicolae Paulescu, Gugu Constantinescu, George Palade) . O populatie care reprezinta doar 0,3 % din umanitate a dat 6% din geniile lumii.
As adauga aici si pe istro-romanul Nicolai Tesla pentru a imbunatati raportul prezentat mai sus - n.a.
H.Coanda - romanii au dat umanitatii mai multe genii la mia de locuitori decat orice alta natiune a lumii. - din interviul dat de scriitorul Pavel Corut la emisiunea Acces Direct - Descoperiri in M-tii Bucegi , partea a 3-a. http://www.youtube.com/watch?v=X4Jmt3DXMTI&feature=related[/b]
Impreuna cu un user am redactat materialul care urmeaza.
Nu intamplator domnul Iustin Capra se afla in penultima pozitie, ci pentru a arata ca inventiile lui nu au fost puse in valoare in nici un fel - desi , ca sa dau un exemplu - productia de vehicule utilitare de mic litraj ar putea relansa activitatea agricola individuala.
Nu intamplator pe ultima pozitie se afla domnul Ion Basgan ci pentru a arata ca inventiile domniei sale pot aduce in Romania si implicit statului roman suma de 8,4 miliarde de dolari - datorie pe care o au marile companii petroliere fata de celebrul inventator pentru ca au utilizat inventiile sale. Satul roman nu a facut mai nimic in acest sens. Iar daca se va gasi o echipa de avocati de geniu care sa recupereze cumva aceste valori - cum a fost si cea care a recuperat zona petroliera din jurul Insulei Serpilor - se va gasi totdeauna un politician iresponsabil care sa o faca cadou unei firme de apartament - pentru ca apoi sa se vaite public ca "Statul nu mai are bani pentru educatie, cercetare, sanatate, justitie, armata" etc. etc.
Multumesc userului care m-a ajutat la redactarea materialului urmator iar Administratia Forumului Octogonul multumeste anticipat userilor care vor trimie pe adresa redactiei materiale care fac referire la munca de cercetare si inventica a romaneasca. Aceste materiale vor fi publicate in continuarea acestui elogiu adus geniului si puterii de creatie a romanilor.


..
Va fi de ajuns sa apasati pe numele savantului roman scris in cuprins pentru a citi despre viata si realizarile savantului .
.
CUPRINS
- GOGU CONSTANTINESCU ŞI SONICITATEA
- NICOLAE TESLA, “UN ROMÂN VENIT DIN ALT SPAŢIU”
- Academician Nicolae Paulescu - inventatorul insulinei
- Henri Coandă
- Ana Aslan - secretul tineretii vesnice
- ION Şt. BASGAN - un inventator miliardar pentru economia romaneasca
- Justin Capră - un inventator care sfideaza imposibilul
- Concluzii, comentarii si sondaj de opinie


..........................................


Octasim


Ultima editare efectuata de catre octasim in Sam Noi 14, 2009 10:19 am, editata de 11 ori
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:19 am

GOGU CONSTANTINESCU ŞI SONICITATEA (I)

articol conceput de Diana Iane

INVENTATOR AL unei noi ştiinţe - SONICITATEA, Gogu Constantinescu este considerat pe drept cuvânt savantul fără de care Aviaţia Britanică nu ar fi putut obţine supremaţia aeriană asupra nemţilor, în Primul Război Mondial. Întâia aplicaţie a sonicităţii pe care a realizat-o românul a fost “mitraliera sonică” - a carei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei - montată pe avioanele de luptă. Dar aceasta este doar o mică parte din contribuţia lui Gogu Constantinescu la ştiinţa modernă.
Teoria sonicităţii - transmiterea de energie prin intermediul vibraţiilor – a luat naştere prin stabilirea unei legături între muzică şi fizică, demonstrând că muzica poate fi transpusă în formule matematice. Inventator prolific, cu peste 130 de brevete, munca lui Constantinescu este astăzi, după aproape un secol, redescoperită de cercetătorii care încearcă tratarea cancerului şi a altor boli grave prin intermediul vibraţiilor.

Momente din viaţa unui mare inventator
.
Fiul unui mare profesor de matematică şi iubitor de muzică şi al unei mame de origină alsaciană, refugiată la Timişoara, Gogu Constantinescu s-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la aceştia, tânărul a moştenit talentul pentru matematică, muzică şi inginerie. Pe toată durata copilăriei şi a adolescenţei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil şi precoce. În vremea liceului, şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru experimente fizico-chimice.
.
Astfel, aici au prins viaţă o lampă electrică cu mercur, acumulatori şi baterii, diverse motoare. Tot în perioada adolescenţei a conceput un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre. Câteva rotiţe se învârteau în jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…să-şi ajute sora să se se descurce mai bine la matematică.

.
Din nefericire, Gogu va trebui ca de la numai 15 ani să se descurce singur, tatăl său trecând în nefiinţă în 1896. În 1899 îşi ia Bacalaureatul şi se înscrie la Şcoala de poduri şi şosele, pe care o va termina ca şef de promoţie 5 ani mai târziu. Tenace, încrezător în sine, pe timpul studenţiei a înfruntat cu succes rezistenţa la schimbare a profesorilor săi, încercând să demonstreze utilitatea unui nou material de construcţie la acea vreme: betonul armat. Folosirea betonului armat eşuase deja în Europa: în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, în 1903 la Basel, în construcţia unui important hotel. Totuşi, tânărul inginer a publicat în 1904 un calcul teoretic privind betonul armat, iar în anul următor, teoria de calcul ce a permis construcţia primelor poduri în arc.
.
În anii care au urmat, a proiectat numeroase construcţii de beton armat, printre care Camera de Comerţ, Ministerul Lucrărilor Publice, Stadionul Sporturilor, moscheea din Constanţa.
.
La numai 25 de ani a fost chemat să rezolve problemele grave care se iviseră la construcţia Camerei Deputaţilor, şi a făcut-o cu succes, după ce a învins criticile şi neîncrederea “specialiştilor” privind folosirea betonului armat. Neîncrederea era aşa de mare încât, iniţial, deputaţii au refuzat să intre înăuntru de teama prăbuşirii construcţiei. Au trecut exact 100 de ani şi construcţia nu a căzut!
.

Primul pod in arc de la noi din tara
.
România se afla în plină fază de dezvoltare a infrastructurii, dar ideile prea avansate pentru timpul său ale inginerului Constantinescu erau refuzate sistematic de Guvern. Pentru a le pune în practică, el a demisionat din serviciul public şi a înfiinţat o antrerpriză de construcţii împreună cu inginerul Tiberiu Eremia.
.
Întrucât soluţiile de construcţie bazate pe beton armat reduceau costurile cu aproximativ 30% şi se finalizau mult mai repede, firma celor doi ingineri a reuşit să câştige o licitaţie importantă privind construcţia a 5 poduri. Deşi utilajele cu care lucrau trebuiau importate, Gogu Constantinescu a preferat să construiască el însuşi câteva, cum ar fi maşinile de aer comprimat care funcţionau sub apă.
.
Ne aflăm încă în perioada în care se mai foloseau caii pentru tracţiune - în ţara noastră existau puţine vehicule cu motor. Totuşi, pentru dezvoltarea extracţiei de petrol era nevoie de amenajarea şoselei Bucureşti-Doftana, iar soluţia găsită de Gogu Constantinescu semăna foarte mult cu bitumul de azi. Peste piatră a turnat păcură fierbinte, aceasta fiind prima încercare de asfaltare a unei şosele.
.
Tânărul avea un spirit neobosit, găsea soluţii la problemele din orice domeniu cu care venea în contact. Cu aceeaşi ocazie a dezvoltat şi utilajele de forare, a abordat problema vehiculelor de transport, a motorizării şi sistemelor de transmisie. Mai târziu, avea să construiască un motor cu injector, preluat ulterior de Bosch, şi primul automobil fără cutie de viteze (1923). Ideile sale vor fi reluate mai târziu de Ion Basgan, care va obţine brevetul pentru “forajul sonic” în 1933 în România şi 1937 în S.U.A. Aplicarea acestei invenţii a adus profituri uriaşe companiilor petroliere americane, iar urmaşii lui Basgan se judecă şi azi cu acestea pentru plata drepturilor legitime…
.
Fondarea unei noi ştiinţe: sonicitatea
.
O preocupare specială a inventatorului Constantinescu au fost vibraţiile şi efectele acestora. Vibraţiile locomotivelor pe calea ferată, vibraţiile diferitelor maşini şi structuri erau nedorite, iar tehnicienii căutau să le elimine.
.
Soluţia pe care o propunea românul provenea din pasiunea acestuia pentru…muzică. Cum el cânta la pian încă de la vârsta de 5 ani, a simţit efectul benefic al vibraţiilor armonioase ale muzicii asupra organismului şi psihicului uman. Constantinescu s-a gândit să transpună muzica în formule matematice. Aceasta înseamnă că, indiferent de forma de comunicare aleasă şi de limbajul folosit, există o cheie universală care le dezleagă. Un limbaj universal e tocmai una din dorinţele de comunicare ale umanităţii, dorinţă care a traversat secolele din vremurile mitologice.
.
Muzicienii şi fizicienii aveau o viziune diferită asupra acusticii şi armoniei. Inginerul Constantinescu a unificat această viziune într-o nouă ştiinţă - sonicitatea, demonstrând că sunetele pot transmite energie după legi similare cu cele ale electricităţii. Aplicaţiile sonicităţii sunt multiple (transporturi, industria energetică, foraje petroliere, medicină) şi, la aproape 100 de ani de la fondarea teoriei, putem spune că sunt insuficient exploatate.
.
În luptă cu scepticismul anglo-american
.
În timp ce lucra la proiectele sale, Gogu Constantinescu îl întâlneşte pe Kettering, directorul companiei Standard Oil, întâlnire care-i va marca decisiv cariera. Sperând într-un sprijin şi o deschidere mai mare, în noiembrie 1910 românul se stabileşte la Londra. Va păstra însă permanent legătura cu patria.
.
La Londra se izbeşte însă de acelaşi scepticism. Se pare că ideile inovatoare se lovesc de orbirea semenilor în orice societate. Deşi în 1600 Francis Bacon demonstrase că lichidele sunt compresibile, la începutul secolului XX ştiinţa vremii se opunea acestei idei. Pornind de la sonicitate, Gogu Constantinescu demonstrase şi el compresibilitatea lichidelor. Pentru a-i convinge însă pe ceilalţi, trebuia să realizeze o serie de demonstraţii practice. Astfel, concepe arme cu lichid comprimat, care în loc de sisteme de foc foloseau energia rezultată din comprimarea lichidului, cea ce le făcea extrem de silenţioase. Principiile care stăteau însă la baza teoriei sale rămâneau neînţelese, astfel că importanţi savanţi englezi au rămaşi surprinşi când unul din dispozitivele sale sonice a găurit o rocă. Practic, un sunet perfora o rocă dură!
.
Mai târziu, acest dispozitiv va deveni perforatorul de granit, care poate sapa cu uşurinţă tunele. Din păcate, nici astăzi nu e folosit, apelându-se tot la primitivele dinamitări. În baza sonicităţii, un alt inginer român, Ion Basgan, a brevetat în 1933 un sistem modern şi unic de forare, care a asigurat României avantaje concurenţiale importante. În paralel, a fost adaptat şi în SUA. Deşi aplicaţiile sonicităţii realizate în industria petrolului sunt multiple, meritului savantului român este rareori recunoscut.
.



Arme fără foc - aplicatie a compresiei lichidelor
.
Primul laborator este amenajat în bucătăria modestului apartament londonez în care locuieşte. Mai târziu, i se oferă un loc de cercetare, dar şi acesta impropriu amenajat, pe o insulă în mijlocul Tamisei, la Twickenham. În următorii 3 ani, inginerul român va aplica pentru nu mai puţin de 18 de brevete legate de combustia internă sau de elementele de transmise ale motorului, dar şi de transmiterea energiei în lichide prin intermediul undelor. Însă, atenţia sa se va concentra cu precădere pe dezvoltarea teoriei şi aplicaţiilor referitoare la sonicitate.
.
Munca marelui inventator dădea la iveală invenţie după invenţie, dar îi lipseau mijloacele financiare pentru a le dezvolta. Lumea industriaşilor nu era încă pregătită pentru a accepta progresul propus de savantul român. Lichidele nu pot fi comprimate, era singurul răspuns pe care-l primea. Silit de acest context, Gogu decide să-şi îndrepte privirile către America. Aici, tânărul inventator îl întâlneşte pe renumitul Thomas Edison, care angaja matematicieni, ingineri, fizicieni spre a-l ajuta în munca sa. El i-a propus românului un proiect apreciat de contemporani ca imposibil: un aparat care ar înregistra şi transpune o partitura cântată la pian, în note muzicale. Bazându-se pe teoria armoniei dezvoltată încă din vremea studenţiei, Gogu a acceptat propunerea, susţinându-şi ideile prin argumente matematice. Totuşi, Edison nu ştia matematică; el era un experimentator remarcabil, dar care se temea de concurenţa pe care i-o făceau mai tinerii inventatori. Să ne amintim aici de războiul dus cu un alt mare român: Nicola Tesla. Din acest motiv, şi în contextul izbucnirii Primului Război Mondial, proiectul lui Gogu Constantinescu în colaborare cu Edison nu mai este finalizat.
.
În America, Gogu eşuează în obţinerea interesului şi a sprijinului financiar atât de necesar pentru a-şi pune în practică ideile. Compresia lichidelor care stătea la baza invenţiilor sale era “împotriva legilor naturii”. Se reîntoarce în Anglia şi reia lucrul la sistemele de transmisie.
.
“Românul nebun”
.
În 1914, la vârsta de 33 de ani se căsătoreşte cu tânăra Sandra Cocorescu. Tot în acelaşi an încheie un contract cu Walter Haddon, directorul W.H. Dorman & Co. care îi oferea sprijinul financiar necesar, în schimbul a 50% din veniturile obţinute pe urma brevetelor.
.
În noul său laborator, Gogu Constantinescu îşi intensifică studiile. Conştient fiind de necesitatea acceptării ideilor sale de către opinia publică, trece la noi demonstraţii practice şi ţine o serie de conferinţe. Dintre inventii face parte şi un sistem asemănător cu o fântână arteziană. El demonstrează astfel nu numai că lichidele sunt compresibile, dar şi că energia lichidelor comprimate la presiuni înalte poate fi stocată şi folosită ulterior. Pe acest principiu a construit arme de calibru greu, fără foc, şi mitraliere extrem de silenţioase. Cu toate acestea, numeroasele sale invenţii brevetate par contemporanilor greu de conceput, el fiind considerat “Românul nebun”.
.


Avion echipat cu “Constantinesco Fire Control Gear”
.
Era în plin război (1915). Trupele aliate sufereau numeroase înfrângeri în aer, deoarece nemţii foloseau un sistem nou de tragere printre elicele avionului. Eforturile aliaţilor de a găsi un alt sistem de tragere sincronizată s-au dovedit sortite eşecului, fiind supuse dezavantajelor mecanicii: deformări generate de variaţiile de temperatura, lungimea ţevii necorespunzătoare cu modelele de avioane etc. Era nevoie de un sistem hidraulic. Salvarea aliaţilor avea să vină tocmai de la “românul nebun” şi aplicaţiile sonicităţii. Dar nici în această situaţie de urgenţă, teoria sa nu a fost înţeleasă şi autorul ei nu a fost sprijinit în mod oficial. Totul s-a derulat în baza sprijinului acordat de către maiorul Calley, unul din membrii de conducere ai Comitetului Regal, care din acest motiv…a fost silit să demisioneze.
.
În august 1916 s-au realizat primele teste cu un avion echipat cu ceea ce avea să devină Constantinesco Fire Control Gear sau “C.C. Gear”. Succesul şi superioritatea faţă de sitemul utilizat de aviaţia germană s-a bucurat în sfârşit şi de recunoaşterea oficială, astfel că, până la sfârşitul războiului, peste 50.000 aparate de zbor americane si britanice au fost dotate cu astfel de sisteme.
.
În martie 1920, vice-amiralul de aviaţie John Maitland recunoştea în Times meritul uriaş al românului în recâştigarea supremaţiei aeriene a Aliaţilor.
.
Principiile, terminologia şi formulele necesare pentru construcţia dispozitivelor sonice sunt cuprinse în lucrarea “Teoria Sonicităţii”. Primul volum apare în numai 150 de exemplare clasate ca “secrete”. Chiar şi astăzi, această carte este foarte greu de procurat. Abia în 1922 Comisia Regală pentru premierea invenţiilor a luat în calcul şi plata serviciilor sale, oferindu-i 90.000 Ł (din care se va plăti impozit), bani pe care-i va împărţi cu partenerul său Walter Haddon.
.
La finele războiului, fondurile destinate cercetării în domeniul sonicităţii au fost drastic reduse. Savantul s-a întors în 1919 în ţară unde a ţinut o serie de conferinţe la Academia Română privind sonicitatea şi aplicaţiile ei. Entuziasmul românesc a fost atât de mare încât s-a înfiinnţat o companie, “Industria sonică”, pentru dezvoltarea ideilor sale. Proiectul a fost însă abandonat din insuficienţă de fonduri şi savantul s-a întors în Anglia. Aici avea să descopere că cercetarea privind aplicaţiile militare sonice a trecut sub comanda Amiralităţii.
.
Convertorul sonic
.
Dezamăgit, dar nevrând să se recunoască învins, este din nou gata - pe cont propriu - să găsească noi şi noi soluţii. Încă din timpul războiului fundamentase matematic câteva posibilităţi de îmbunătăţire a sistemul de transmisie al automobilelor: convertorul de cuplu. Existau puţine automobile la acea vreme, iar planul lui era să producă o “maşină pentru toţi oamenii”.

.

Primul model convertor de cuplu
.
Ideile, deşi primite cu entuziasm de opinia publică britanică, aveau să se lovească iarăşi de interesele cercurilor de industriaşi.

La expoziţia londoneză din 1924, un stand pe care scria mare “Constantinesco” prezenta convertorul sonic. Peste 220 de publicaţii vorbeau despre acest convertor şi automobilul viitorului. O maşină experimentală dotată cu noua invenţie urca fără nici o greutate şi fără şocuri o pantă abruptă cu 10 persoane la bord. După noi experimente, a realizat un automobil fără cutie de viteze, extrem de economic, care putea fi condus chiar şi de… un copil. Un astfel de automobil, tip sport, cu o linie modernă, a fost prezentat la Paris, în 1926.

.

Gogu Constantinescu, Paris, 1926
.
S-a scurs aproape un secol de atunci, şi marile companii, “dornice să satisfacă interesele consumatorului”, nu au reuşit să ne scape de bătăile de cap ale cutiei de viteze decât parţial.
.
Contribuţia românului în ceea ce priveşte motoarele şi automobilele nu se va opri aici. Ulterior, el va construi motorul diesel cu injector sonic, copiat parţial de firma germană Bosch. Acesta dezvolta 600 CP şi avea 6 cilindri.
.
Norocul părea că îi surâde în sfârşit. Compania americană General Motors încheie un contract privind licenţa de fabricare a convertorului de cuplu cu Constantinesco Torque Converters Ltd. Valoarea contractului era de 100.000$ pentru cheltuieli de cercetare şi o plată ulterioară de 3 mil.$ împreună cu redevenţe de 2$ pentru fiecare convertor vândut.
.
Încurajat de această nouă provocare, inventatorul îşi investeşte toate fondurile în cercetare. În final, beneficiile potenţiale nu au fost obţinute pentru că cei de la GM nu au mai trecut la fabricarea în serie a convertorului, blocând practic aplicarea sa. Încă o invenţie de mare valoare, de care a fost privată omenirea! În acelaşi mod, o serie de descoperiri medicale, care ar salva multe vieţi, nu se aplică pentru că ar aduce grave pierderi industriei medicamentelor. În medicină, sistemele sonice se pot folosi în scanare ultrasonică, neurochirurgie, terapie, etc. Spre deosebire de razele X, vibraţiile sonice nu sunt dăunătoare, ci dimpotrivă sunt benefice! Curenţii sonici penetrează cu uşurinţă ţesuturile umane, fără a le arde sau a produce şocuri. În terapie, sunt extrem de benefici, având efect termosonic (de încălzire).
.
În această perioadă încordată, Gogu Constantinescu divorţează. Se recăsătoreşte apoi cu Eva Litton, o femeie cu simţul afacerilor, care-l va ajuta să depăşească criza financiară.
.
Convertorul s-a dovedit aplicabil şi în cazul transportului feroviar, pentru a înlocui locomotivele cu abur. Locomotiva dotată cu acest sistem a funcţionat multă vreme.
.
Convertorul cu cuplu a fost considerat soluţia pentru modernizarea transportului pe căi ferate din România. Revenit în ţară, în anii 1930, Gogu Constantinescu începe derularea experimentelor pentru acest proiect în laboratoarele uzinelor Malaxa. Totuşi, datorită dificultăţilor de fabricare, industriaşii nu l-au sprijinit şi proiectul nu a mai fost terminat. Inventatorul se întoarce, încă o dată, în Anglia.
.
Redescoperirea lui Gogu Constantinescu
.
Întrucât încă din tinereţe suferea de afecţiuni respiratorii şi cardiace, la indicaţiile medicului se retrage într-o zonă montană, în apropierea lacului Coniston. Nu-şi întrerupe însă munca, şi dorinţa de a-şi vedea ideile utilizate în folosul oamenilor e mai vie ca oricând. Pentru noua sa reşedinţă, creează un sistem propriu de alimentare cu energie electrică produsă de o mică hidrocentrală, care va funcţiona impecabil peste 20 de ani.
.
Observând slabele performanţe ale zgomotoaselor bărci ce navigau pe lacul Coniston, concepe un propulsor extrem de silenţios. La o întrecere prilejuită de încoronarea regelui George al VI-lea, barca dotată cu un astfel de dispozitiv, a apărut ca o fantomă, extrem de rapidă şi tăcută, uimind pe toată lumea.
.
Din acest moment inventatorul român începe cercetările în domeniul aerodinamicii şi hidrodinamicii vehiculelor acvatice neconvenţionale de mare viteză. Exact acum începe cel de-al doilea Război Mondial, după atacul asupra Poloniei. Inginerul român vrea ca noul său vas de mare viteză să fie utilizat pentru distruge submarinele germane. Vasul lui era de fapt o combinaţie între o barcă şi un avion, şi putea ca, la viteze mari, să se ridice la câţiva metri deasupra apei. Nici de data aceasta nu se bucură de sprijinul autorităţilor, ci doar de simpatia câtorva ofiţeri care-i cunoşteau meritele din Primul Război. Din această cauză, ideile sale au rămas la stadiul de proiect. Nu le-a publicat niciodată, dar în 1965 ruşii au testat un dispozitiv asemănător, numit Ekranoplan. Abia 40 de ani mai târziu, în 1980 s-au reluat testele şi în Anglia…
.
Dezamăgit de lipsa de sprijin, Constantinescu continuă totuşi să îmbunătăţească aproape tot cea ce venea în contact cu munca sa. În august 1949 este ales membru de onoare al Societăţii Inginerilor din Anglia şi publică lucrarea “Oameni de ştiinţă vs ingineri”. Încă din 1920 era membru al Academiei Române. La vârsta de 80 de ani se reîntoarce în ţară, unde primeşte titlul de Doctor Honoris Causa în inginerie din partea Institutului Politehnic Bucureşti. În 1964 revine în Anglia unde, în anul următor se stinge din viaţă la vârsta de 84 ani. Este îngropat în Lowick, la sud de lacul Coniston.
.
George Constantinescu a lăsat în urma lui 133 de brevete şi multe alte invenţii nepublicate. A fost poate prea rapid şi surprinzător pentru timpul său. Inginerul Constantinescu a fost numit de către revista engleză The Graphic unul din cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister..
.
Rămâne ca şi noi, românii, să îl reaşezăm în locul binemeritat, în sufletele şi în amintirea noastră. Putem afirma că o mare parte a prezentului, dar şi a viitorului a fost dăruită omenirii de savanţi români, în frunte cu Nicolae Tesla şi Gogu Constantinescu. Însumând contribuţiile lor, dar şi ale altor români geniali o să vedem care este adevărata noastră contribuţie la civilizaţia şi cultura lumii.

Domeniile atinse de geniul lui Gogu CONSTANTINESCU au fost foarte diverse, realizările practice fiind impresionante, dintre acestea menţionăm o mică parte:
- A promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părţi ale Europei, cum ar fi podul “Celestial Globe” de la Expoziţia Universală din Paris din 1900 şi hotelul “Black Bear” din Basle din 1903.
- A construit primului pod de beton armat cu traverse drepte din România, 1906,
- A consolidat cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasări şi fisurări)
- A realizat cupola minaretului Moscheii din Constanţa etc., cu toată opoziţia fostului său profesor, marele Anghel Saligny. Aceste lucrări dăinuie şi astăzi.
- A inventat asfaltul.
- A elaborat Teoria Sonicităţii (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).
- A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.
- A materializat primul tun sonic.
- A proiectat şi construit Convertorul Gogu Constantinescu, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.
- A gândit primul Hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.
- A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:30 am

NICOLAE TESLA, “UN ROMÂN VENIT DIN ALT SPAŢIU” (I)


articol conceput de Diana Iane

Motto: “pământul este de fapt viu, având vibraţii electrice” (Nikola Tesla)
.
MARELE SAVANT Nicolae Tesla (Nikola Tesla, 1856-1943), considerat de canalul Discovery ca fiind unul dintre „cei mai mari 100 de americani”, este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii. El a fost un mare vizionar, multe din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi şi constituind o permanentă sursă de dispută între marile puteri.
.
Ciudatele schimbări de climă şi cutremure care s-au constatat în ultima vreme sunt considerate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. In primavara lui 1898, Tesla demonstreaza public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.
.
Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală ş.a. Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: un sistem global de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care tranmitere de imagin în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său”. Această viziune a sa nu a fost realizată nici astăzi, la peste 60 de ani de la moartea sa. Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fără fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.
.
Anii tinereţii
.
Cand zici Nicolae Teslea te gandesti la istro-romanul devenit cetatean american, omul de stiinta si inventatorul prolific in domeniul electro si radiotehnicii, descoperitorul campului magnetic invartitor. Tot el a inventat si sistemul bifazat de curent electric alternativ si a studiat curentul de inalta frecventa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa etc. In atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de inalta tensiune.
.
Este considerat de biografii americani ca fiind un emigrant de origine sârbă. În realitate el a fost istro-român, nascut in noaptea de 9 spre 10 iulie 1856 ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea si al Gicai Mandici. Familia tatalui era de graniceri antiotomani, in fostul imperiu austro-ungar. Numele initial de familie era Draghici, dar el a fost inlocuit in timp, prin porecla de Teslea, dupa meseria transmisa in familie, de dulgher (teslari).
.
Henri Coanda il prezinta pe marele inventator Tesla ca roman banatean din Banatul sarbesc, dar realitatea era ca prietenul sau Nicolae era istro-roman din Croatia. Coandă afirma: « Daca acum, sa zicem, 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva sa ne spuna cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, romanul din Banat: “Voi face lumina electrica, adica lumina, voi face asta miscand o bucata de fier in fata unui fir de arama”, lumea l-ar fi inchis ca nebun”. Provincia Lica era locuita compact de istro-romanii morlaci, inca din sec. XV-XVI. Gospici se afla la cativa kilometri de tarmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla. Tatăl său dorea ca el să devină preot, cu toate că el se simţea atras de ştiinţele exacte. La 17 ani, Tesla s-a îmbolnăvit de holeră şi a obţinut o concesie din partea tatălui său: bătrânul Tesla i-a promis că dacă va supravieţui, va primi permisiunea să urmeze cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), unde avea sa îşi înceapa seria descoperirilor. Lucrează apoi la Budapesta, la Paris, in cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), dupa care pleacă în America.
.
Tesla a fost înntreaga sa viaţă obsedat de ideea electricităţii. La vârsta de 24 de ani are şi primul mare răspuns. El însuşi povesteşte: “Într-o după-amiază, veşnic prezentă în mintea mea, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, ştiam cărţi întregi pe de rost. Una dintre acestea era Faust a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindu-mi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, şi într-o secundă adevărul era dezvăluit. Cu un băţ, am desenat pe nisip diagrama pe care 6 ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Inginerie Eelectrică”. Era motorul cu curent alternativ, o descoperire tehnologică care în curând avea să schimbe lumea.
.
Sosirea în America
.
Tesla ajunge în America având la el doar o scrisoare de recomandare din partea unui prieten al lui Edison din Europa. La sosire se arata complet şocat: “Ceea am lăsat în urmă era frumos, artistic şi fascinant sub toate aspectele; ce am văzut aici era lipsit de fineţe şi inatractiv. America e cu un secol în urma Europei”.
.
Electricitatea a fost introdusă în New York la finele anilor 1870. Lampa incandescentă a lui Edison a facut ca cererea pentru curentul electric sa explodeze. Fabrica sa de curent direct din Pearl Street (Manhattan) devenea rapid monopol. Edison ştia prea puţin despre curentul alternativ şi nu vroia să înveţe mai mult. L-a angajat totuşi pe Tesla, oferindu-i 50.000 pentru perfectionarea generatoarelor si motoarelor electrice Edison. Tesla şi-a îndeplinit sarcina dar… nu aprimit nici un cent în afară de următorul comentariu: “Când vei deveni un american complet matur vei şti să apreciezi o glumă americană”. Şocat şi desgustat, Tesla a demisionat imediat.
Ideile sale privind curentul alternativ pe care-l folosim azi aveau să se materializeze fiind sprijinit de un investitor. Patentele i-au fost apoi cumpărate de compania Westinghouse alături de care va continua până la realizarea “oraşului luminilor”. Cu prilejul Târgului Internaţional de la Chicago deschis pe 1 mai 1893, cei 27 de milioane de vizitatori au văzut cum s-au aprins sute de lumini incandescente. Aceasta doar datorită invenţiilor sale privind sistemele de curent alternativ. Era abia începutul luptei sale cu Edison…
.
Nikola Tesla – proiectul Niagara
.
Încă din copilărie, Tesla visase să poată folosi puterea apelor pentru producerea electricităţii. În mintea lui el vedea mereu roata care l-ar putea ajuta. Pe 16 noiembrie 1986, proiectul cascada Niagara, era finalizat după cinci ani de eforturi, momente de renunţare şi neîncredere, crize financiare şi milioane de dolari investiţi. Prima hidrocentrală era acum funcţională. Autorul acestui proiect, care multora păruse o fantezie, era tocmai Tesla.
.
După succesul cu Niagara, Tesla a revenit la munca sa preferată-experimentarea. Întors la laboratorul său de pe Grand Street, în New York City, Tesla a fost absorbit în cercetarea electricităţii de înaltă frecvenţă. Un număr de descoperiri ştiinţifice începuse să arunce lumină asupra fenomenului frecvenţelor înalte. În 1873, în Anglia, James Clerk Maxwell, a demonstrat matematic că lumina este o radiaţie electromagnetică-lumina era electricitate vibrând cu frecvenţe foarte înalte.
.
Tesla şi-a început cercetările privind frecvenţele prin construirea unor generatoare rotative de curent alternativ care puteau ajunge la viteze mai mari ; dar când se apropiau de 20000 de rotaţii pe secundă, maşinile se rupeau în bucăţi. Răspunsul a venit cu un instrument remarcabil cunoscut şi azi drept bobina lui Tesla. Utilizând frecvenţe înalte, Tesla a realizat primul neon şi iluminarea fluorescentă. Tot el a realizat primele fotografii cu raze X..
.
Cine a inventat radioul?
.
Cele mai multe enciclopedii îl prezintă pe Marconi drept inventatorul radioului. Însă primul brevet pentru aplicaţii radio a fost obţinut de către Tesla. La începutul lui 1895, Tesla era pregătit să transmită un semnal la 50 de mile, la Weat Point, New York .Dar în acel an, dezastrul a lovit. Un foc i-a mistuit laboratorul, distrugându-i munca.
.
În acelaşi timp, pe 12 decembrie 1901, Marconi a transmis şi a receptat primele semnale dincolo de oceanul Atlantic.
.
Otis Pond, un inginer care lucra pentru Tesla, i-a spus “Se pare că Marconi ţi-a luat-o înainte”. Tesla i-a replicat: ”Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Foloseşte 17 din patentele mele”. Dar încrederea calmă a lui Tesla avea să fie zdruncinată în 1904, când Oficiul American pentru Patente, surprinzător a revenit asupra deciziilor sale anterioare şi i-a dat lui Marconi patentul pentru inventarea radioului.
.
Motivele pentru această decizie nu au fost niciodată complet explicate, dar puternica susşinere financiar-bancară a lui Marconi în SUA ar putea fi o explicaţie.
.
Tesla continuă seria descoperirilor
.
În 1898 Tesla face o demonstraţie care îi stupefiază pe participanţii de la o expoziţie la Madison Square Garden: prima navă controlată prin unde radio. Nava în miniatură se mişca pe un lac artificial, încât cei prezenţi au crezut că o controlează cu mintea. Tesla îşi amintea “Când a apărut prima oară a creat o impresie pe care nici o altă invenţie de-a mea n-a produs-o”. Acestea au fost ”începuturile unei rase de roboţi, oameni mecanici, care vor face munca laborioasă a omenirii” după cum aprecia genialul inventator. Puţini însă îşi mai amintesc de această uriaşă contribuţie a sa ca fondator al roboticii.
.
Tesla: zeul fulgerului
.
Experimentul de la Colorado este poate evenimentul cel mai învăluit de mister şi secrete.
.
Ideea de la care a pornit acest experiment este legată de o furtună. Tesla povesteşte: ”Observam undele staţionare. Deşi pare imposibil, această planetă, în ciuda dimensiunilor sale, se comportă ca un conductor de dimensiuni mici. Semnificaţia extraordinară a acestui lucru în ceea ce priveşte transmiterea energiei wireless, mi-a devenit clară. Nu numai că puteam transmite orice mesaj telegrafic fără fire oriunde, dar şi să imprim la orice distanţă de pe glob slabele modulaţii ale vocii umane, mai mult, să transmit energie, în cantităţi nelimitate oriunde pe glob, fără pierderi.”
.
Aici Tesla a construit o staţie experimentală, cu 2 bobine absolut uriaşe. Şi astăzi se mai pune întrebarea „A reuşit Tesla să transmită energia wireless?” Într-un articol Tesla a susţinut că a reuţit să aprindă de la distanţă, fără fire, lămpile oraşului, producând tensiuni de peste 12 milioane de volţi. Cert este că oamenii au putut vedea cel mai mare fulger produs vreodată de mâna omului: peste 40 metri. Tunetul s-a auzit la o distanţă de peste 22 de mile, iar o aură albastră a înconjurat întreaga zonă.
.
Oameniia au putut vedea pe stradă mici scântei electrice, fluturii aveau aripi înconjurate de lumină, iar la robinet curgeau pe lângă apă, curenţi electrici. Tesla era un adevărat vrăjitor. Tesla a ajuns la concluzia că atunci când fulgerul loveşte pământul, crează unde puternice care traversează pământul.
.
Dar pământul nu este numai conductor, ci şi puternic electrizat, cu un poteanţial imens. Dacă s-ar reuşi creşterea amplitudinii încărcăturii energetice a pământului prin mijloace artificiale, energia electrică ar putea fi oriunde extrasă direct din pământ.
.
Timp de 9 luni Tesla a continuat seria experimentelor. Uimitorul inventator a descoperit frecvenţa de rezonanţă a pământului, reuşind să producă primul cutremur artificial. Ela plasat un oscilator în pământ, care a rezonat la aceeaşi frecvenţă cu a Pământului. Abia după aproape un secol, ştiinţa a reuşit să demonstreze veridicitatea acestei teorii. Completarea făcută de Tesla este absolut surprinzătoare şi azi: între război şi cutremure există o legătură directă. Explozile de mină, torpile, rachete, ca să nu mai vorbim de experimentele nucleare, dezvoltă forţe reactive uriaşe care se propagă pe întreg globul. Efectul lor poate fi multiplicat extraordinar de mult prin rezonanţă. “Acţiunea combinată a exploziilor de orice natură poate produce mişcări tectonice în orice parte a globului, şi un cutremur dezastruos în Italia poate fi rezultatul unei explozii în Franţa. Faptu că omul poate produce astfel de convulsii ale pământului nu poate fi pus la îndoială. Depinde dacă o face cu un scop bun sau rău.” (Nicolae Tesla). Asta mă duce cu gândul la valul de cutremure, inundaţii, tornade care au afectat pământul în ultima vreme. Aş aduga: da oamenii, în inconştienţa lor, pot distruge pământul.
.
Tot la Colorado, Tesla a receptat un semnal repetat din spaţiu, susţinând astfel existenţa altor civilizaţii în spaţiu. Ar fi practic imposibil ca din miliardele de planete, una singură să fie locuită: Pământul. Pentru aceste afirmaţii a fost ridiculizat în presa vremii.
.
Când s-a întors la New York, de la Colorado Spring, a scris un articol senzaţional pentru revista Century Magazine. În această viziune detaliată şi futuristică, el a descris un mijloc de a tapping energia solară cu ajutorul unei antene. El a sugerat că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. A vorbit despre maşini care ar face războiul imposibil. Şi a propus un sistem global de comunicaţie fără fire. Pentru cei mai mulţi oameni aceste idei erau practic de beînţeles, dar Tesla nu putea fi subestimat.
.
Articolul a atras atenţia unuia dintre cei mai influenţi oameni, J. P. Morgan. Un oaspete frecvent în casa lui Morgan, Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: ”un sistem global” de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean ; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care tranmitere de imagin în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său”, i-a spus Tesla lui Morgan.
.
Morgan i-a oferit lui Tesla 150 000 de dolari pentru a construi un turn de transmisie şi o fabrică de energie. O sumă mai realisă ar fi fost 1 000 000, dar Tesla a acceptat şi şi-a început munca imediat, însă turnul viselor sale nu a putut fi realizat pentru că Tesla a pierdut finanţarea lui Morgan, investitorul dorind rezultate imediate.
.
Tesla „un mistic mereu genial”
.
Lumea devine petru Tesla „o lume oarbă, lipsită de curaj şi neîncrezătoare”, dar nu îşi pierde nici o clipă încrederea în ideile sale.Este tot mai retras, şi petrece mult timp în parc hrănind porumbeii. Către sfârşitul lui 1920, Tesla a început să se împrietenească cu un binecunoscut poet german şi mistic, George Sylvester Viereck. Deşi era aproape un pustnic, tesla lua uneori parte la petrecerile de cină festivă oferite de Viereck şi soţia sa. Cu un talent înăscut. Tesla a scris un poem straniu, pe care l-a dedicat prietenului său. Se numea “Fragmente de bârfă olimpiană” şi era o critică acidă a oamenilor de ştiinţă din zilele acelea. Încep să apară zvonuri, fiind, întocmai ca şi Eminescu, acuzat de nebunie. De ce trebuie oare să numim pe cei ce nu-i înţelegem “nebuni”?
.
Ideile sale continuă să vină, parcă din sience-fiction pentru contemporanii săi, dar chiar şi
pentru noi azi. Tesla descrie pentru prima dată RADARUL. Ideea lui era de a transmite unde radio de înaltă frecvenţă, care să se reflecte din structura navei pe un ecran fluorescent. Ideea era mult prea avansată pentru acele vremuri, dar era prima descriere a radarului. Tot el a fost primul care a vorbit de o eră în care vehicule de zbor fără aripi, teleghidate, puteau fi trimise cu încărcătură explozibilă asupra duşmanului.
.
O armă anti-război
.
Tesla nu a fost un om al viitorului, dar şi un mare filosof. De fapt toate proiectele sale au avut ca scop declarat progresul umanităţii. „Pacea nu poate veni decât ca o consecinţă a iluminării umanităţii”. Cu toată evoluţia tehnică a umnităţii, evoluţia morală este încă departe. Suntem precum un uriaş cu membre puternice şi creier slab.
.
El s-a gândit la mijloc tehnic pentru a pune capăt problemelor de război. Credea că războiul poate fi transformat „într-un simplu spectacol al maşinilor”. În 1931, la o conferinţă de presă, a anunţat că este pe punctul de a desoperi o nouă sursă de energie. Întrebat referitor la natura sursei, Tesla a replicat „Ideea mi-a venit ca un şoc extraordinar.În acest moment pot doar să spun că va veni dintr-o sursă complet nouă şi nebănuită”.
.
Norii războiului se abăteau din nou asupre Europei. Pe 11 iulie 1934, pe prima pagină a New York Times se putea citi mare “La 78 de ani, Tesla descoperă o nouă rază mortală”. Articolul raporta că noua invenţie „va trimite particule deatmosferă concentrate prin aer, cu o energie atât de mare încât va doboră o flotă inamică de 10000 de avioane de la odistanţă de 250 de mile”. Tesla declara că noua rază mortală va face războiul imposibil, oferin fiecărei ţări un “zid chinezesc invizibil”. Era de fapt un scut energetic, care şi azi pare doar un produs al imaginaţiei. Din păcate ideea sa de pace a fost vânată în tot acest timp pentru a fi transformată în cea mai redutabilă armă. Chiar după ce a anunţat că a finalizat cercetările privind „raza mortală”, în 1943 Tesla moare, luând secretul cu el în mormânt.Era în plin război mondial.Tocmai de aceea moartea sa nu este lipsită de controverse.

...
(texte postate de userul Harap Alb in forumul OCTOGONULmyforum - 7.10.2009)
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:36 am

Academician Nicolae Paulescu - inventatorul insulinei

Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucureşti; d. 19 iulie 1931, Bucureşti), om de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai târziu Insulină.

Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru ştiinţele naturale, pentru fizică şi chimie, precum şi pentru limbile străine, clasice şi moderne. Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obţinând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza "Recherches sur la structure de la rate" ("Cercetări asupra structurii splinei"). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern (1891-1894), apoi ca intern (1894-1897) şi ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). În anii 1897-1898 a urmat şi cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe din Paris, obţinând în 1899 titlul de Doctor în Ştiinţe cu lucrările "Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mişcărilor respiratorii şi cardiace sub influenţa diverselor poziţii ale corpului" şi "Cauzele determinante şi mecanismul morţii rapide consecutivă trecerii de la poziţia orizontală la cea verticală". În anul 1901, obţine la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ştiinţe cu dizertaţia "Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante" ("Studiu comparativ asupra acţiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii").

În anul 1900 se reîntoarce în ţară şi este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină şi Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucureşti.


Nicolae Paulescu a desfăşurat o remarcabilă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliţia nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morţii subite ş.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om.

Se cunoaşte mai puţin astăzi faptul că Nicolae Paulescu era creaţionist.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acţiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Aceste comunicări au fost publicate în "Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publică descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeşte pancreina, şi în revista de specialitate din Belgia, "Archives Internationales de Physiologie", vol. XVII, într-un articol care a apărut la 31 august 1921, sub titlul: "Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive". Deşi aceste publicaţii au precedat cu 8-10 luni enunţarea de către Fr. Grant Banting şi Ch.Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire dată principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină din anul 1923 a fost acordat cercetătorilor canadieni.
Răspunzând campaniei internaţionale de restabilire a adevărului iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaşte în 1969 meritele şi prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situaţia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparaţii oficiale, exprimându-şi doar speranţa că "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea "The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin" (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.
Imaginea omului de ştiinţă Nicolae Paulescu este umbrită de opiniile sale ideologice de extremă dreaptă, exprimate în numeroase scrieri - de pildă "Spitalul, coranul, talmudul, cahalul şi francmasoneria" - şi în articolele cu titluri provocatoare ca "Complotul iudeo-masonic împotriva naţiunii române" sau "Evreii şi alcoolismul". Din pricina atitudinii politice a lui Paulescu au avut loc în vara anului 2003 proteste împotriva dezvelirii unui bust al lui Paulescu la Spitalul "Hôtel Dieu" din Paris. Profesorul Nicolae Cajal, în acel timp preşedinte al Secţiei Medicale a Academiei Române şi preşedinte al Comunităţii Evreieşti din România, i-a luat apărarea lui Paulescu, susţinând: "...Personal nu împărtăşesc asemenea concepţii (opiniile ideologice ale lui Paulescu, n.n.), nu am cum, şi într-un fel, pentru mine, e dramatică această situaţie. Însă din acest motiv nu am voie să neg meritele ştiinţifice reale ale lui Nicolae Paulescu, aportul său cu totul deosebit la sănătate a oamenilor şi cred că nimeni nu are un asemenea drept".
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:40 am

Henri Coandă

Născut 7 iunie 1886
Bucureşti
Decedat 25 noiembrie 1972
Bucureşti
Ocupaţie inginer, inventator, pionier al aviaţiei
Părinţi Aida (născută Danet) şi
Constantin Coandă
Membru al Academiei Române


Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 - d. 25 noiembrie 1972) a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele.

Biografie Henri Coandă s-a născut la Bucureşti la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl lui fusese generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti şi fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp în 1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.
Încă din copilărie viitorul inginer şi fizician era fascinat de miracolul vântului, după îşi va şi aminti mai târziu. Henri Coandă a fost mai întâi elev al Şcolii Petrache Poenaru din Bucureşti, apoi al Liceului Sf. Sava 1896 unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera militară, la Liceul Militar din Iaşi 1899. Termină liceul în 1903 primind gradul de sergent major şi îşi continuă studiile la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti. Detaşat la un regiment de artilerie de câmp din Germania 1904, este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg.
Pasionat de probleme tehnice şi mai ales de tehnica aviaticii, în 1905 Coandă construieşte un avion-rachetă pentru armata română. Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia, la Liège, şi la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în ţară şi e încadrat ofiţer activ în Regimentul 2 de artilerie. Datorită firii sale şi spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut şi obţinut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâştigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan - Teheran - Tibet.
La întoarcere pleacă în Franţa şi se înscrie la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici.
Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obţină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui [Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă de fapt un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris 1910. În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare şi a luat foc.
Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima şi câteva contuzii minore pe faţă şi pe mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului şi savanţilor vremii. Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia şi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie.
În următorii ani se întoarce în Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele.
În 1934 obţine un brevet de invenţie francez pentru Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi Efectul Coandă", constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care era echipat avionul său cu reacţie. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentaţia aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet şi altele. Henri Coandă revine definitiv în ţară în 1969 ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. Henri Coandă moare la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.Cuprins [ascunde]


Invenţii şi descoperiri

- Avionul cu reacţie al lui Coandă (realizat în 1910) - Coandă-1910.
Platformă mobilă pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. Astfel a putut face determinări cantitative aeronautice, folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră fotografică specială, de concepţie proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale avioane.
- 1911: În Reims, Henri Coandă prezintă un avion dublu motor cu o singură elice.
- 1911-1914: În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează câteva avioane "clasice" (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.
- 1914-1916: Henri Coandă lucrează la Dalauney-Belleville Airplanes în Saint Denis. Aici proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a şi participat.
- Invenţia unui nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
- 1926: În România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petroliferă.
- În Golful Persic inventatorul român construieşte un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul mării.
Efectul Coandă. Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:45 am

NICOLAE VASILESCU KARPEN

(1870 - 1964)

"Numerosi fruntasi ai stiintei si tehnicii romanesti, nenumarate generatii de ingineri, educati de eminentul profesor inginer, vor pastra vesnic vie amintirea celui care s-a straduit sa ridice stiinta si tehnica romaneasca la nivelul preocuparilor stiintei mondiale".

Acad. prof. Remus Radulet



Intre cei care au adus o valoroasa si incontestabila contributie la realizarea complexelor mijloace tehnice in masura sa asigure transportul omului pe Luna, se numara si romanul N. Vasilescu-Karpen - fizician care - dupa aprecierea prof. I. Solomon, presedinte al Societatii Franceze de Fizica - "a inventat pila de combustie cu o jumatate de secol inainte ca oamenii sa ajunga pe Luna datorita ei".
S-a nascut in Craiova la 28 noiembrie 1870. Aici, in orasul natal, urmeaza cursurile scolii primare si liceul. S-a numarat, an de an, printre premiati.
Dupa terminarea liceului, urmeaza cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care o absolva, in mod stralucit, ca sef de promotie, in anul 1891, pe cand nici nu implinise varsta de 21 de ani.
Timp de trei ani a activat ca inginer in serviciul de Lucrari Publice, in care calitate a realizat o seama de importante lucrari in domeniul cailor de comunicatie.
Atras de domeniul electrotehnicii, tanarul inginer roman a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Scolii Superioare de Electricitate al carei diplomat ajunge in anul 1900 - si, paralel, pe cele ale Universitatii, al carei licentiat in stiinte fizice va deveni in anul 1902. Ramane, dupa aceea, in continuare, in capitala Frantei pentru a-si face doctoratul in fizica. Dupa doi ani, in 1904, obtine titlul de doctor cu teza "Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement".
Apreciat pentru realele sale insusiri, N.Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnica a Universitatii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactica unanim apreciata de tinerii sai studenti.
Dorul sau de tara, dorinta de a-i consacra toata priceperea si puterea de munca, il indeamna sa se reintoarca in patrie (1905).
Inaugurand in acelasi an cursul de electricitate si electrotehnica la catedra cu acest profil infiintata atunci in cadrul Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, tanarul savant roman incepe - alaturi de alti dascali patrioti - constructia edificiului invatamantului ingineresc modern, caracterizat in principal prin caracterul sau multilateral.
Numit doctor al Scolii Nationale de Poduri si Sosele, el are meritul de a fi elaborat - pe baza unui studiu amplu, documentat si realist - proiectul de transformare a acestuia in Scoala Politehnica. Numit rector al noii universitati, N. Vasilescu-Karpen a detinut aceasta inalta functie timp de 20 de ani, pana in 1940.
A murit in februarie 1964, la venerabila varsta de 94 ani, lasandu-ne mostenire o opera stiintifica multilaterala si vasta, care va ramane, peste ani si ani, o valoare permanenta a culturii noastre si care il situeaza - alaturi de Anghel Saliny, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Dragomir Hurmuzescu, Nicolae Profiri si altii - in randul ctitorilor invatamantului nostru tehnic superior.

.
Activitatea sa stiintifica se caracterizeaza "printr-o multilaritate rar intalnita". A abordat, cercetat si imbogatit prin ideile sale un impresionant numar de domenii stiintifice : atomistica, mecanica, elasticitate, termodinamica, teoria cinetica, electromagnetism, telegrafie, telefonie la mare distanta, constructii, electrochimie, chimie, fizica, geofizica etc.
De un larg interes si de o buna apreciere s-au bucurat cercetarile sale in domeniile termodinamicii, atomisticii, teoriei cinetice: determina, printr-o metoda necunoscuta pana atunci, presiunea interna si studiaza presiunea osmotica si tensiunea superficiala a lichidelor. Ca urmare, termeni ca "difuziunea Karpen" sunt astazi acceptati de stiinta pe plan mondial.
Printre cele mai importante lucrari ale lui N. Vasilescu-Karpen se numara cele din domeniul electrochimiei, care l-au dus la crearea a numeroase tipuri originale de pile electrice denumite K1, K2, K3, dupa initialele tatalui sau. Datorita lui, in domeniul pilelor de combustie - care s-au impus astazi, ca urmare a impulsionarii cercetarilor spatiale - exista o prioritate romaneasca, este vorba de pila cu metanol.
In semn de recunoastere a meritelor sale stiintifice, N. Vasilescu-Karpen a fost ales, inca din anul 1922, membru al Academiei Romane, si, de asemenea, proclamat "Doctor honoris causa" al Politehnicii din Bucuresti.

Extrase din lucrarea Ani de lumina - Istoria Liceului "Nicolae Balcescu"
autor : Nicolae Andrei
Editura Scrisul Romanesc, 1976


Pila nemuritoare

-- La Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" exista o pila electrica, construita de Vasile Carpan, ce functioneaza fara intrerupere de 56 de ani * "Recunosc ca si mie imi este greu sa avansez ideea unui perpetuum mobile fara sa cad in ridicol, chiar daca obiectul exista", explica directorul muzeului, inginerul Nicolae Diaconescu * Inventia nu poate fi expusa pentru ca muzeul nu are bani sa achizitioneze sistemul de securitate cerut pentru exponatele speciale



De 56 de ani pilula indica 1 volt




O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani fara intrerupere. Inventatorul minunii a spus, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va merge vesnic. Se pare ca avea dreptate.
Romania poseda un perpetuum mobile
In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Carpan", realizata in 1950. Politia a interzis conducerii muzeului sa expuna acest obiect fara o masura de securitate exceptionala. Aparatul este de fapt un perpetuum mobile, adica un aparat care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior. Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Carpan" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Oamenii de stiinta nu pot explica inca cum este posibil asa ceva.

Visul omenirii

Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit.
Nicolae Vasilescu Carpan a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922. Pentru oamenii de stiinta de astazi este de neinteles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate stiintifica asa cum a fost Carpan sa se apuce de "o nebunie". Lucrarea teoretica se refera la dimensiunile pe care trebuie sa le aiba aparatul si materialele din care trebuie construit. Vasilescu Carpan sustine in aceasta lucrare ca pila inventata de el va furniza energie electrica la nesfarsit.
Dupa ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia sa demonstreze printr-un prototip ca ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata in 1950. Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul este deschis. Motorul si paletele aveau drept scop demonstrarea faptului ca pilele furnizeaza energie electrica. Astazi nu mai este nevoie de asa ceva, deoarece exista aparate de masura si control performante.
Iesit din comun este faptul ca o pila electrica (generator electric considerat stramosul bateriei -n.r.) nu poate trai mai mult de 5 ani, maximum 10 in cazul celor mai performante. Dupa care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodeaza, iar inlocuirea lui inseamna, de fapt, o pila electrica noua. Generatorul electric al fizicianului roman s-a incapatanat insa sa functioneze si in ziua de astazi, dupa 56 de ani de la construire.

O pila de proportii ar putea alimenta o nava spatiala

In exclusivitate pentru ziarul ZIUA, directorul muzeului, Nicolae Diaconescu, a scos sistemul din seiful metalic si ne-a permis sa-l masuram cu un aparat digital. Bornele pilei indicau, in data de 27 februarie 2006, un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de stiinta.
Pentru a intra un pic in detaliu, trebuie spus ca, spre deosebire de ceea ce se invata la fizica in clasa a VIII-a, "Pila lui Carpan" are un electrod din aur, altul din platina, iar electrolitul, lichidul in care sunt imersati cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicata. Materialele din care este construita pila reprezinta doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Carpan, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit, respectand exact proportiile celui existent, aparat care sa dezvolte o energie mult mai mare. Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfarsit o nava spatiala care sa calatoreasca in Cosmos, dupa cum spune directorul muzeului. Pentru aplicarea inventiei trebuie facut insa un studiu preliminar de fezabilitate. Or, asa ceva nu este posibil, atata timp cat despre minunea lui Carpan nu stie decat un cerc restrans de oameni de specialitate. Au fost cateva comunicari stiintifice la Paris, Bucuresti si la Bologna, in care s-a prezentat pe larg inventia. In deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Brasov si Politehnica din Bucuresti. Dar despre posibilitatea concreta a aplicarii inventiei inca nu s-a pus problema.

Francezii au vrut sa puna mana pe prototip

"Francezii s-au aratat foarte interesati de acest obiect de patrimoniu, prin anii '70, si au incercat sa intre in posesia lui. Muzeul nostru a reusit insa sa-l pastreze. Cu trecerea timpului a devenit din ce in ce mai clar ca pila electrica nu se opreste, iar in jurul ei s-a nascut legenda unui perpetuum mobile. Recunosc ca si mie imi este greu sa avansez ideea unui perpetuum mobile fara sa cad in ridicul, chiar daca obiectul exista. Oamenii de stiinta romani se straduiesc, fara succes, sa explice ce anume sta la baza acestui fenomen. Unii spun ca este vorba despre transformarea energiei termice in lucru mecanic, dar eu nu subscriu acestei ipoteze. Cred ca este vorba despre altceva. Oricum, vedem ca functioneaza, stim cum este construita, dar nu stie nimeni de ce functioneaza. De aceea exponatul, de o valoare exceptionala, are un regim special. Politia ne-a cerut insistent sa il scoatem din circuitul muzeal. Aparatul nu poate fi expus decat intr-o vitrina din sticla cu sistem special de securitate. Aceasta in conditiile in care fiecare usa a muzeului are deja sistem de alarma, iar cladirea este pazita permanent. Deocamdata, Pila lui Carpan sta incuiata intr-un seif blidat, in biroul meu, din cauza ca nu avem bani pentru achizitionarea unei vitrine, asa cum ne-a cerut politia. Teoretic, conform datelor furnizate de Nicolae Vasilescu Carpan, pila termoelectrica cu temperatura uniforma functioneaza impotriva principiului al II-lea al termodinamicii privind transformarea energiei termice in lucru mecanic, adica este un perpetuum mobile de speta a II-a.
Daca este asa, atunci fizica pe care o stim ar trebui reevaluata, ceea ce ar fi intr-adevar uluitor in lumea stiintifica, cu urmari greu de imaginat. Trebuie doar sa ia cineva initiativa", a spus directorul muzeului, inginer Nicolae Diaconescu.

.
......... Extrase dintr-un articol publicat de ziarul ZIUA ...............
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:49 am

Ana Aslan

(n. 1 ianuarie 1897, la Brăila - d. 20 mai 1988, la Bucureşti) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie (1958 - 1988).
A evidenţiat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalităţi internaţionale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali.
Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat şi introdus în producţie industrială în 1980.

Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romaşcanu din Brăila. La 13 ani îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. În 1915, Ana absolvă Şcoala Centrală din Bucureşti. La 16 ani, visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei şi se înscrie la Facultatea de Medicină.

În timpul Primului Război Mondial, îngrijeşte soldaţii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După întoarcerea la Bucureşti, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, absolvă Facultatea de Medicină. Este numită preparator la clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat.

Urmează o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecţiunile reumatice, în cazul unui student ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni şi evidenţiază importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obţine rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.

Invenţii

• 1952 - prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de ţări
• 1980 - a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs geriatric
[modifică] Titluri
• Membră a Academiei de Ştiinţe, din New York
• Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială
• Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative
• Membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie
• Membră a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile
• Preşedintă a Societăţii Române de Gerontologie


Premii şi distincţii


• 1952 - Premiul internaţional şi medalia "Leon Bernard", prestigioasă distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei
• Merito della Republica, Italia
• Cavaler al Ordinului Palmes académiques, Franţa
• Profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista, din Brazilia
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 9:55 am

ION Şt. BASGAN



Ion Şt. Basgan (n. 24 iunie 1902, Focşani - d. 15 decembrie 1980, Bucureşti), inginer şi inventator român. Este celebru pentru invenţia sa, forajul cu aplicaţia sonicităţii, şi pentru descoperirea efectului care-i poartă numele.

Viaţa

A obţinut diploma de bacalaureat în 1920, urmând cursurile Liceului Internat din Iaşi. Beneficiind de o bursă, prin contract cu societatea petrolieră „Steaua Română”,
în perioada 1920 - 1925 a urmat în Austria cursurile Şcolii Superioare de Mine şi Metalurgie din Leoben, iar după terminarea cursurilor a lucrat pe şantierele societăţii „Astra Română”, devenind în 1930 directorul şantierelor din Moldova.
În 1933 îşi susţine la Montanistische Hochschule Leoben din Austria teza de doctorat intitulată „Die Arbeitsweise und Form des Rotary Meissels”, publicată în 1934 la „Editura Hans Urban” din Viena cu o prefaţă scrisă de celebrul inginer şi inventator Gogu Constantinescu.
În acelaşi an, a frecventat cursurile de vară ale Universităţii din Londra pentru specializarea în economie politică şi îşi începe cariera didactică pe post de profesor onorific la catedra de Economia Petrolului de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale.
Între 1944 şi 1949 a fost director al companiei „Petrolifera” Muntenia, iar între 1949 şi 1954 a lucrat la Ministerul Agriculturii, pe postul de proiectant şi executant al forajelor pentru alimentarea cu apă a oraşelor.

Descoperiri şi invenţii


Brevete şi studii rămase de la Ion Basgan
Cercetările lui Ion Basgan în domeniul forajului petrolier prin combinarea sonicităţii cu „efectul Basgan” au început încă din 1932. Primele brevete n-au întârziat să apară. Dintre cele mai importante sunt de aminitit:
- „Metodă pentru îmbunătăţirea randamentului şi perfecţionarea forajului rotativ, prin rotaţie percutantă şi prin amortizarea presiunilor hidromecanice”, brevetată în România (brevet nr. 22789/1934) şi mai apoi în SUA;
- „Rotary Well Drilling Apparatus”, brevetat în SUA (brevet nr. 2103137/1937) şi perfecţionat mai târziu în România:
- „Forajul prin ciocan Rotary” (brevet nr. 37743/1945). Aceste invenţii au revoluţionat în epocă tehnica forajului.
Iniţial, aceste invenţii au fost folosite în ţară. Începand cu anul 1937, ele au fost aplicate şi în SUA, de către marile companii petroliere.
Pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, invenţiile inginerului român au fost sechestrate, fiind deblocate abia în 1965, prin Ordinul 838/ 13.10.1965 al Ministerul Justiţiei din SUA.
Cu toate că au fost întrteprinse numeroase demersuri, Ion Basgan nu a reuşit să-şi recupereze drepturile de autor cuvenite ca urmare a utilizării descoperirilor şi invenţiilor sale. Acestea au fost evaluate de o comisie de experţi germani la cca. 8,4 miliarde de dolari.
În 1967, Basgan a brevetat în Franţa, SUA, Portugalia şi Emiratele Arabe Unite invenţia „Sistem de foraj rotativ şi percutant cu frecvenţe sonice, limitarea efectului presiunii arhimedice, precum şi instalaţia şi aparatura respectivă”, prin care era depăşită bariera critică de 8000 m adâncime.
De-a lungul vieţii, Ion Basgan a publicat peste 60 de lucrări, constituite din articole, teme dezbătute în conferinţe şi tratate despre tehnica forajului.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Sam Noi 14, 2009 10:02 am

Justin Capră: inventator, măturător, filozof şi pustnic

articol de Caterina NICOLAE | 14 FEBRUARIE 2008


Americanii, canadienii, nemţii şi italienii au vrut să-l „importe“. De fiecare dată, răspunsul lui a fost
„Nu“

Mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic


Pe lângă aparate de zbor şi maşini, Capră a inventat şi motociclete neconvenţionale

Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale, stă la Baloteşti, într-o casă austeră ca o chilie. Când l-au „vizitat“, hoţii i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat uşa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate şi centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.

Cu rucsacul zburător în beciurile miliţiei

Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. „În 1956 l-am propus Academiei şi bineînţeles că am produs ilaritate. «Tovarăşi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni să zboare» şi, mă rog, chestii d-astea. În ’58 l-am brevetat. Dar, în ’56, pentru că aveam intenţia să realizez un astfel de aparat şi nişte maşinuţe, am făcut prostia să merg, neştiind puterea comuniştilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ţinut mult – două săptămâni –, dar dormeam pe ciment şi mâncam un sfert de pâine pe zi. Înainte de asta eram ofiţer de aviaţie. După – am fost dat afară din Armată şi am fost trecut la index. Spălam maşini, măturam, ca să pot exista. Până în 1962, când a venit Expoziţia Americană la Bucureşti şi şi-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenţa între al meu şi al lor era de culoare: al lor era gri şi al nostru – negru. Altminteri erau identice“.

O jucărie: curent electric din zgomot

Americanii şi mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăşi să-şi reconsidere poziţia faţă de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică şi-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar şi munca de jos a fost o „sursă de inspiraţie“.

Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membrană cu o bobină şi un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie şi recoltam în altă parte curent. Nu am reuşit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din reţea“.
Asta este una dintre invenţiile pe care le-a considerat jucării şi nu s-a obosit să le breveteze.

„Nu se poate, da’ funcţionează“

Există însă o invenţie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicaţia fizică. „Am realizat odată un dispozitiv care micşora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acţiuni trebuie să-i corespundă o reacţiune egală şi de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roţi, n-avea interacţiune magnetică şi al naibii se mişca. Bineînţeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Şi atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, şi m-a dus la Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Şi acolo a venit un hectar de mărimi – profesori, academicieni, savanţi – şi prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da’ merge. Cum dracu’ justificăm?» Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost şef de promoţie la Oxford, a studiat dispozitivul şi mi-a zis «Justine, să mă ia dracu’ dacă am înţeles. Ăsta n-ar trebui să meargă. Da’ bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică». Nu s-a găsit nici acum“.

Circa 100 de vehicule neconvenţionale

Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între Bucureşti şi Iaşi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconvenţionale pe care le-a testat personal şi 15 motoare neconvenţionale. Din toate acestea, doar o invenţie – automobilul fără caroserie, cu efect pelicular – şi-a găsit o oarecare aplicare.

Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează şi o propulsie şi poate face, eu ştiu, şi aer condiţionat în maşină. Este vorba de un jet de aer evacuat din faţă şi aspirat în spate, care îmbracă ocupanţii autovehiculului. Am aruncat şi apă pe el, nu se întâmplă nimic – nu plouă, nu ninge“. Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetăţean din Bacău a folosit invenţia lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ţine, totuşi, şi apa, şi peştii!

Întrebare frecventă: „De ce nu plecaţi?“

De ce n-a plecat să se realizeze în ţări mai civilizate? „M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceauşescu. I-am zis «Eu să plec? Să plece ei (comuniştii, n.n.). Păi ce, eu am stricat atmosfera în ţara asta? Aici este o ţară formidabilă – nu se poate da faliment pentru că tot sistemul e falimentar. Şi pe urmă, dacă mă duc cu o sticlă de coniac la ITB, iau un tramvai. În Germania nu poţi să faci treaba asta, cade guvernul». După revoluţie au venit alţii să mă întrebe «De ce nu plecaţi?». Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Şi pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o ţară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada... Credeţi că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România...“

Nu există inginer adevărat fără cultură

Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mişcarea nu-i arată vârsta. El pune „tinereţea“ pe seama familiei. „Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o maşină când era pe bicicletă. Bunicii, mătuşile – la 102, 107, 110... „Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism şi şi-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze şi să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit.

Nu este însă uşor să ajungi ucenicul lui Capră. „Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simţ al sintezei. Kant zice «eu sunt propriul meu stăpân». Ei, cum dracu’ poţi să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănţuită? Şi spune că morala poate fi în afara moralei creştine, ceea ce iar este o greşeală. (...) Newton zice «Ce este gravitaţia? Eu pot să vă spun că este direct proporţională cu masa şi invers proporţională cu pătratul distanţei, e o formulă matematică exactă, dar esenţa n-o ştie nimeni». Pentru că nu există esenţe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaştere pe care nu o s-o întâlnim pentru că curba asimptotă întâlneşte verticala cunoaşterii undeva la infinit.“
avatar
Minnie
********
********

Mesaje : 103
Data de inscriere : 30/10/2009

Elite ale cercetatorilor din Romania

Mesaj  Minnie la data de Lun Ian 04, 2010 8:35 pm

Voicu Lupei, Marian V. Apostol, Costel Sârbu, Dorin-Mihail Popescu, Vasile V. Morariu, Dumitru Mihalache, Dorel Bucurescu, Mihnea Colţoiu, Miron Teodor Căproiu, Şerban A. Basarab, Valentin I. Popa, Vasile Brînzănescu, Dorin N. Poenaru, Nicolae D. Popa, Apolodor Aristotel Răduţă, Alexandru Mihul, Ioan M. Pop, Şerban Strătilă, Nicolae – Victor Zamfir, Cătălin Borcea, Geavit Musa

Cine sunt ei? Ce au facut acesti oameni?

Sunt oameni de stiinta contemporani - matematicieni, fizicieni, chimisti, cunoscuti in domeniul lor si care, in felul lor, au contribuit in mod real la cunoasterea Romaniei peste hotare si la dezvoltarea tarii. Poate ca vi se pare pompos ceea ce scriu, mai ales ca numele insirate mai sus nu apar zilnic in mass-media si nu sunt legate de senzationalul transmis de televiziuni. Despre fiecare dintre acesti oameni a scris Petre T. Frangopol, in volumul Elite ale cercetatorilor din Romania.

Dati-mi voie sa citez din prefata scrisa prof. dr. Gheorghe Benga, in noiembrie 2004:
Consider foarte lăudabilă ideea profesorului Petre T. Frangopol cunoscut şi recunoscut în comunitatea ştiinţifică şi academică din România nu numai pentru prestigioasele realizări proprii, ci şi pentru admirabile preocupări privind analiza ştiinţei româneşti şi a eticii cercetării, de a prezenta Elita cercetătorilor români, adică pe acei oameni de ştiinţă (traducerea cuvântului scientistts) sau savanţi (de la franţuzescul savantes), care s-au impus pe plan internaţional şi au făcut cunoscută România în lume prin ştiinţă. Este vorba de autentice valori ale culturii române (ştiinţa fiind parte a culturii), care s-au impus în ştiinţa mondială, din păcate parţial sau total ignoraţi de către cei ce decid soarta ştiinţei româneşti. Subiectul abordat este de maximă actualitate într-o perioadă în care “ies la rampă’ multe “pseudo-valori” sau chiar “non-valori”, fiind chiar “distribuiţi ca principali actori şi aduşi la lumina reflectoarelor pe scena academică“ (a se citi sunt promovaţi în posturi şi poziţii pe scara socială) de către “regizori şi directori” (a se citi cei care deţin puterea deciziei).
[...]
Lucrul în străinătate oferea şi posibilitatea emigrării, dar cei prezentaţi acuma ca Elite ale cercetătorilor români sunt cei care au ales calea sacrificiului, de a-şi păstra în România locul de bază al desfăşurării activităţii ştiinţifice. Elita “s-a încăpăţânat” să demonstreze că se poate “face ştiinţă” şi în România, în orice perioadă istorică, înfruntând greutăţi şi chiar umilinţe. Aceasta nu scuză pe cei responsabili pentru destinul ştiinţei româneşti, dimpotrivă îi acuză pentru condiţiile în care sunt obligaţi să lucreze în România cercetători de valoare internaţională (salarii indecente, locuri de muncă desfiinţate, şcoli de cercetare “demolate”), nepromovarea lor în poziţii academice şi universitare).
[...]
Cu puţine şi notabile excepţii, (pe care nu le pot nominaliza spre a nu fi acuzat că “fac publicitate“), în mass media se acordă cu generozitate “spaţiu editorial” sau “timp de antenă ori de emisie” pentru tot felul de scandaluri, pentru emisiuni aşa zis distractive, se aduc în faţa ţării (şi apoi informaţiile sunt chiar preluate în lume) şi făcuţi celebri oameni (uneori nici nu merită acest nume) care nu fac cinste României. În schimb nu se găsesc posibilităţi ca Elita cercetătorilor români să fie prezentată ţării şi lumii. Atunci să nu ne mirăm că şi în mass-media internaţională România este prezentată altfel de cum am dori.

Acesti oameni, aceste elite, traiesc printre noi. In bransa lor, fiecare a atins succesul. Va propun ca, dupa ce cititi mai multe despre ceea ce face fiecare dintre ei, sa discutam un pic despre motivatia lor, despre modul in care si-au definit acesti oameni visele, despre modul in care percep recompensa pentru munca lor si... de ce nu, despre ce putem sa invatam de la ei.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  octasim la data de Lun Ian 17, 2011 9:51 am

Ion Popescu-Voiteşti
(1876-1944)

Geologia românească a dat ştiinţei savanţi unanim apreciaţi, atât pe an naţional cât şi pe plan intenaţional.

Ion Popescu-Voiteşti este savantul ale cărui cercetări în domeniul geologiei au dus la concluzii ştiinţifice larg acceptate, multe dintre ele servind şi azica punctde pornire în acţiunea de scoatere la iveală, pe o scară largă şi în folosul poporului, a avuţiilor subsolului României.

Viitorul profesor şi om de ştiinţă s-a născut în anul 1876 – într-o zi de toamnă târuie – în familia lui Ioan al Voitescului şi a Anei Băluţă din comuna gorjeană Radoşi.

Copilăria a petrecut-o în sătucul natal, în casa părintească, iar „lumina acelor ani” s-a răsfrânt „în întreaga făptură” şi „a durat, la fel de limpede, tot restul vieţii”. Sunt anii când „s-a îmbătat de soare, verdeaţă şi de cântecul păsărilor, păsrând o nemărginită gragoste pentru natură”.

Alintându-l, părinţii îi spuneau Oanţă. Şi el nu numai că nu s-a împotrivit,dar le-a şi dat semne că acest nume îi plăcea de-a binelea.

Oanţă a avut parte de două mame: mama care l-a adus pe lume şi care, plecând, tânără, pe celălalt tărâm, l-a părăsit pe când ra foarte mic şi ar fi avut – el şi frăşiorii mai mici – atâta nevoie de dragostea şi îngrijirea ei, şi mama „de-a doua” sau „muma bună” – cum s-a obijnuit săi spună ei - care are meritul de a fi „strâns” laolaltă copiii din „două case” şi de a-i fi crescut fără să facă nici o deosebire între ei.

Când nici nu împlinise şase ani, şi-a îndreătat paşii, dornic să cunoască, să afle, să ştie cât mai mult, către micuţa şcoală primară din satul natal. Copil ager, inteligent şi muncitor, s-a remarcat, încă de la început, prin uşurinţa cu care îţi însuşea cunoştiinţele predate de învăţătorul – domnul Alboiu – cel „blând la înfăţişare dar aspru la vorbă” – al cărui chip pare că, odată cu trecerea anilor, l-a şi uitat sau dacă abia şi-l mai amintea „ca prin ceaţă”. Fire emotivă, la şcoală – din motive mai mult sau mai puţin serioase – plângea, uneori: „Mă văd, la şcoală, în banca de lângă peretele din fund, lângă unul mai mare care, de câte ori plângeam – şi plângeam foarte des – mă imita, sughiţând şi strâmbându-se la mine, până mă făcea să râd”.

Ca orice copil, care s-a născut şi a copilărit în mediul rural, iubea florile, albnele, păsările şi, dintre animalele domestic, mai ales caii.

Pe timpul vacanţelor şcolare era fericit. Liber, „ca păsările cerului”, evada în mijlocul naturii, unde rămânea – împreună cu copiii vecinilor, cu colegii de clasă, cu prietenii – de dimineaţa, „din răsăritul soarelui”, şi până seara, când se întorceau vitele de la câmp: „... toată ziua nu veneam acasă de fel; aveam mâncare la noi sau, de cele mai multe ori, ne-o pregăteam singuri, pe câmp...”

A fost un copil bun, sociabil, altruist, darnic: a fost încă de mic – s-a spus – foarte darnic şi nu doar „cu gândurile”, ci şi cu „avutul său”. Le-a împărţit celor din jurul său, „fără nici o precupeţire”. Pentru exemplificare: „... când venea toamna şi viile erau coapte, ne apropiam cu vitele până sus, în culmea dealului, sub gardul viilor, şi atunci, mergeam, cu pândarul, în via noastră şi le aduceam la toţi struguri”.

În anul 1877, copilul Voitescului încheie cursurile şcoii primare. Făcuse aici cinci clase. Şi e parcursese – îşi va aminti mai târziu – „fără mult necaz”, dar şi fără „mult bine”.

Ajuns la Târgu Jiu a fost nevoit – întrucât nu împlinise vârsta de 12 ani, necesară pentru admiterea în liceu – să repete cursurile clasei a IV-a.
Contactul cu oraşul a constituit pentru el, copilul venit dintr-un sat de ţară, un veritabil şoc. În schimbul liniştii din locurile care venea, zarva obositoare, enervantă, a oraşului. Alţi oameni... Alte preocupări... Alte imagini...


Prima zi de şcoală a fost şi ea una a surprizelor. Neplăcute, din păcate... Maiîntâi, învăţătorul, noul învăţător, Moroşanu, care l-a primit cu o privire rece, cu un aer de indiferenţă şi care i-a vorbit pe un ton grav, aspru, neprietenos. A urmat – la fel de surprinzătoare (şi neplăcută) – întâlnirea cu noii colegi de clasă,copii ai orăşenilor, a căror ţinută contrasta puternic cu cea a noului venit: „... am văzut, atunci, diferenţa de îmbrăcăminte între mine, care purtam un surtucel şi aveam pantalonii de dimie sură de casă, o cămaşă de bumbac ţesută de muma şi închisă la gât cu nasturi de piatră, iar în picioare ghet grele...”

Copil echilibrat, învăţat cu lipsurile şi, pe deasupra, optimist, el s-a acomodat, treptat, cu colegii de clasă şi cu noul învăţător. De la o vreme, diferenţa existentă între calitatea şi cularea materialului din care le era confecţionată uniforma a trecut pe un plan cu totul secundar, a început să nu mai prezinte nici o importanţă.
Important era acum altceva: modul în care ănvăţa. Apreciindu-i calităţile, tot mai mulţi din colegi şi l-au dorit tovarăş de joacă, s-au străduit să-i câştige prietenia. Era văzut dându-se pe gheaţă sau, împreună cu „orăşenii”, vara, prin parcuri sau scăldându-se în apele Jiului iarna bătându-se cu bulgări de zăpadă.

În toamna anului 1888 merge la Craiova, la Liceul Carol I, şcoală a cărei faimă devenise cunoscută în întreaga ţară.
În liceu, a fost înscris cu o anumită dificultate. A avut nevoie, în prealabil, de aprobarea directorlui, pentru „dispensă de vârstă”. I a obţinut-o. Pe cererea făcută, în acest scop, de către unul dintre pedagogi, conducătorul liceului a scris – îşi aminteşte el – cu litere mari, cu cerneală neagră: „Se aprbă”. Apoi a semnat: „Gh. P. Constantinescu”. Era – aveam să aflu târziu de tot – tatăl celebrului inginer şi inventator George Constantinescu”.
La concursul de admitere nu a avut „probleme”. A fost admis cu o medie generală ce i-a permis să beneficieze de bursă. Rezultatul obţinut i-a demonstrat că avea o foarte bună pregătire la disciplinele de bază (limba română şi matematică), i-a risipit unele din îndoieli, în ceea ce priveşte pregătirea sa iniţială, i-a dat încrederea de care avea atâta nevoie în „bătălile” ce urmau.

La Craiova, tânărul Ion Popescu a cunoscut locuri noi, şi oameni noi; a făcut cunoştiinţă cu regimul sever al vieţii de internat, care i-a îngrădit libertatea, i-a limitat posibilitatea de mişcare.

Şcolar silitor şi disciplinat, s-a situat, an de an, între primii din clasă. Dintre profesorii pe care i-a avut, ci pa care i-a apreciat cel mai mult au fost: N. Cantorichi – la geografie; Simeon Michali – la ştiinţele naturii; Ion Faur – la liba latină; Scarlat Mateescu – la matematică şi Ion Ilarian – muzică.

Urmărindu-i, în timp, evoluţia, ne dăm seama că omul de ştiinţă şi artistul cae a fost I.P. Voiteşti s-a născut din frământările primilor ani de existenţă, din perioada copilărei sale – o vârstă marcată de pierderea mamei, de lipsuri şi umilinţ, dar şi de unele împliniri şi bucurii de neuitat. Spre geologie a fost dirijat de înclinarea naturală către marile taine ale naturii, una din laturile cele mai caracteristice din existenţa sa. L-a ajutat, de asmenea, să aleagă acest drum, profesorul său de ştiinţele naturale, care – remarcându-i interesul pentru acest domeniu – i-au acordat un plus de atenţie, i-a facilitat accesul în laboratorul şi în muzeul – unde se afla deja o bogată colecţie de minerale, i-a pus la dispoziţie cărţi şi unele reviste româneşti şi chiar străine.

În perioad cursurilor liceale, viitorul om de ştiinţă a demonstrat că poseda reale aptitudini pentru artă şi poezie. Fără o pregătire specială în domeniu, „le mânuia pe toat cu uşurunţă”. Doinea din fluier de mic copil şi a învăţat singur să cânte la flaut.Şi cânta „ca un veritabil profesionist”. Desena. Schiţele de portret, realizate de artistul amator, conţin unele elemente şi trăsături proprii, de regulă, caricaturii. Schiţele şi desenele sale – unanim apreciate nu doar de amatori, ci şi de specialişti – pun în evidenţă talentul înăscut al autorului lor. Ele refletă, credem – deşi nimeni n-a spus-o – şi contribţia celor doi învăţători şi a profesorilor de desen la Liceul din Craiova. Numele lor: Isidor Selegeanu şi Constantin Stravolca.

Potrivit reglementărilor învigoare atunci, în 1895, tânărul care purtase cu mândrie uniforma şi chipiul proprii elevilor din Liceul Carl I a trebuit să se îndrepte spre Capitală, pentru a-şi trece examenul de bacalaoreat. Şi, firesc, succesul a fost deplin...
A urmat după aceea pregătirea de nivel superior şi rezultatele ei. Licenţiat în 1898 al Facultăţii de Şiinţe din cdrul Universităţii din Bucureşti. Apoi specializarea în domeniul geologiei, la Viena, unde beneficiază de îndrumările savanţilor Uhling şi Diener. Şi ca o încoronare a eforturilor făcute, susţinea, în iunie 1910, cu un remarcbil succes, la Sorbona, a tezei de doctorat.

În continuare ... o strălucită carieră didactică şi ştiinţifică. O operă, a cărei valoare i-a asigurat dreptul de a ocupa un loc în cadrul celui mai înalt for ştiinţific al ţării – Academia Română.

În dimineaţa zilei de 4 octombrie 1944, savantul a pornit voios, cum făcea adesea, la vânătoare, pe dealurile copilăriei. Plecase, „cu gândul la sinteza geologiei româneşti, pe care o răsfoia zilnic, făcând ultimile retuşuri”. Tratatul era, în sfârşit gara pentru tipar. În ziua aceea, a închis dactilograma mulţumit de lucrul săvârşit: „Orice s-ar întâmpla, e bine că lucrarea asta este gata...”
Spre seară, se întorcea acasă, ca niciodată, cu tolba goală. Aducea cu el, însă, un mănunchi de brânduşe, în buzunarul de la piept. O durere scurtă l-a săgetat prin inimă. S-a sprijinit în armăşi, în clipa următoare, s-a aşternut pentru totdeauna pământului. N-a mai apucat să rostească nici un cuvânt. Peste numai o lună şi jumătate ar fi împlinit 70 de ani.

A plecat din lumea celor vii, la ceas de seară, cu cugetul împăcat. Lăsase în urma sa, o Operă. Şi amintirea celor care l-au cunoscut şi preţuit pentru deosebitele calităţi ştiinţifice şi pentru alesele sale virtuţi umane. Când a căzut, lovit nemilos de săgeata Morţii, „linţoiul i-a fost trifoiştea, iar greerii i-au cântat psalmodiile două nopţi şi ziua dintre ele...” Moartea – ca la tiţi aleşii – i-a deschis porţile către Eternitate.

Pe scurt:

Geolog român de prestigiu – unul dintrecei mai valoroşi – cunoscut şi apreciat pentru opera sa, atât în ţară, cât şi în străinătate. Autor al unor importante tratate, sinteze, studii şi articole de specialitate (lista lucrărilor sale tipărite depăşeşte cifra de 100: 10 – din domeniul paleontologiei; 30 – de stratigrafie; 15 – de tectonică; 70 – de geologie generală; 20 – de geologie aplicată; 8 – de sinteză; şi 5 – biografii, articole diverse) care privesc tectonica munţilor Carpaţi, geneza zăcămintelor de petrol şi sar, evoluţia geologico-paleontologică a teritoriului ţării noastre. Excelent profesor (în învăţământul preuniversitar, la început şi în cel superior, începând cu anul 1919, când a fost numit titular al Catedrei de geologie şi paleontologie a Universităţii din Cluj. Membru al Academiei Române.

Numele sau a depasit cu mult granitele tarii, acesta participand cu peste 140 de comunicari la congrese nationale si internationale, printre care: Congresul International de la Bruxelles (1922); Congresul International de Geologia Petrolului de la Londra (1923); Congresul Geografic de la Cairo (1924); Congresul Asociatiei Geologilor Carpatini de la Lwow (1925), Bucuresti (1927), si Praga (1931); Congresul International de Mine, Metalurgie si Geologie Aplicata de la Liege (1930); Congresul International de la Paris (1935);


Colaje: Timpul începutului - Nicolae Andrei - Editura Aius
Internet

sursa - Forum Fratia Creatorilor
- http://forum.drumulinvingatorilor.ro/index.php?topic=1440.30

Continut sponsorizat

Re: Romani care au schimbat lumea ... stiintifica

Mesaj  Continut sponsorizat


    Acum este: Joi Dec 14, 2017 4:05 am