NEINFRANTII

- legenda continua


Problemele noastre sau ce ne doare in psihologia romanilor

Distribuiţi
avatar
Moira
********
********

Mesaje : 14
Data de inscriere : 06/11/2009

Problemele noastre sau ce ne doare in psihologia romanilor

Mesaj  Moira la data de Lun Noi 16, 2009 2:19 pm

Citim si auzim in jurul nostru analize diverse, perceptii diferite ale unor lucruri / fenomene / teorii sau ideologii care au avut sau au o legatura cu psihologia romaneasca, idei desprinse din multe domenii, planuri si proiecte diferite, sperante si vise de a fi materializate.

Citim despre istoria romanilor si a stramosilor lor. Si ne cantonam, de multe ori, in analize pozitiviste de tipul “suntem cei mai buni”.
Nu este rau, dar, fara nicio indoiala, nu este tot ce ne trebuie.

Pentru ca, despre ce nu citim si auzim prea mult este punctul de unde plecam, situatia actuala a societatii romanesti si a mentalului romanilor, si mai ales cauzele care ne-au adus aici. "De ce se intampla asta sau cealalta? Care sunt cauzele? Care e partea noastra de vina? Si ce putem face pentru a repara, pe viitor, ceva?"

Primul pas in acest sens este sa ne recunoastem partea noastra de vina in ceea ce nu ne place in jur, sa recunoastem ca exista tare dezvoltate in timp, efecte ale stresului si nesigurantei, ale indiferentei si, mai ales, a lipsei de dorinta de a privi adanc in noi insine si spre cei din jur, pentru a vedea ca multe din cauzele problemelor noastre (si multe dintre lucrurile care ne dor la poporul acesta) rezida in noi insine.

De aici se poate pleca. Numai dupa recunoasterea si constientizarea lipsurilor sau a lucrurilor neduse pana la capat putem merge mai departe. Putem aplica orice fel de tehnici de optimizare, putem eficientiza diferite aspecte ale vietii, putem duce la indeplinire obiectivele stabilite.

As zice s-o luam pas cu pas. Care ar fi defectele noastre, ale romanilor? De calitati am mai vorbit si vom mai vorbi, fara indoiala, pentru ca romanii au multe calitati. Dar nu e suficient. Mai trebuie vorbit si de lipsuri. Ale noastre, pentru ca acestea intereseaza. Nu ale altora, de langa noi sau de aiurea.

Voi incerca sa enumar cateva defecte identificate ale romanilor si lista ramane deschisa.
1. Capacitatea redusa de a stabili obiective pe termen lung si de a actiona consecvent pentru atingerea lor.
2. Spirit practic – speculativ redus.
3. Orgoliul si consecinta lui, dezbinarea.
4. Sentimentalism exagerat.
5. Inclinatia spre misticism.
6. Simt redus al libertatii individuale.
7. Tendinta de a lucra superficial.
8. Lipsa autodisciplinei.
9. Tendinta risipitoare, consumatorista.
10. Cronofagia.
11. Lipsa unui cod de comportare sociala.
12. Cosmopolitism si tendinta spre imitatie.
etc.

Sa incercam sa vedem prin ce se manifesta acestea, care sunt cauzele care stau la baza lor, cum s-au perpetuat in timp si care ar fi metodele de “vindecare”.
avatar
octasim
********
********

Mesaje : 238
Data de inscriere : 30/10/2009
Varsta : 113
Localizare : Bucuresti

Re: Problemele noastre sau ce ne doare in psihologia romanilor

Mesaj  octasim la data de Vin Noi 20, 2009 8:52 am

Excelenta prezentare facuta de Moira a reperelor pe care trebuie sa le avem in vedere atunci cand, aflandu-ne la inceput de drum, cautam solutii pentru remedierea unei situatii care dureaza de prea multi ani. As dori sa continui subiectul aducand elemente de reper sociale in completare - incercand sa dezvolt putin cauzele care ne fac sa fim in aceasta situatie, ca societate, pornind de la reperele individuale prezentate.
.
1. Capacitatea redusa de a stabili obiective pe termen lung si de a actiona consecvent pentru atingerea lor. Omul, ca individ, este o "forta slaba" in comparatie cu ceea ce ne propunem ca societate.Obiectivele pe termen lung se pot stabili individual in contextul unor obiective social/economice generale . Altfel rezultanta pe societate este o dezvoltare haotica - cam ceea ce vedem acum la noi - in care fiecare isi ia ca model si ca tinta ceea ce crede el ca e mai bine pentru el si familia lui - si traduce acest scop in practica asa cum crede el ca e mai bine . Nu intotdeauna rezultanta actiunilor indivizilor dintr-o societate duce la dezvoltare, desi luati individual fiecare are acest scop .
.
2. Spirit practic – speculativ redus. Ne inscriem pe aceiasi tema de mai sus. E greu de gasit spiritul practic in momentul in care in plan general social nu exista o directie clara de dezvoltare. Ca sa fiu explicit am sa dau exemplul agriculturii - in anii 90 ne chinuiam sa distrugem tot ceea ce insemna cooperare, destramand suprafetele mari de teren, cooperarea venita din comunism pe culturi agricole, utilaje, material saditor,irigatii etc ( desi ar fi fost de ajuns sa schimbam doar forma de impartire a produsului finit - pastrand unitatea ). Astazi ne chinuim sa avem curajul sa ne asociem si sa cooperam pe activitati agricole, reusind foarte rar sa ajungem sa ne coagulam pe suprafete mai mari pt a putea avea acces la bani europeni nerambursabili pt dezvoltarea agriculturii. Ambele tendinte au avut ca suport ... "spiritul practic" indus de guvernantii de la acea data. Si probabil se vor mai schimba inca aceste tendinte pana sa avem o directie clara de dezvoltare agricola - desi agricultura este o sursa de venituri individuale si nationale evidenta .
.
3. Orgoliul si consecinta lui, dezbinarea. Este o rezultanta normala a unei societati in care "fiecare avem dreptatea lui". In lipsa unui interes national bine definit care sa traverseze timpul indiferent de culoarea politica a conducerii tarii e normal ca la fiecare schimbare de guvernare sa se puna accent - si la nivel social si la nivel de individ si comunitate locala - pe "ceea ce nu au fost in stare sa faca ceilalti"- si nu pe ceea ce pot sa fac eu in continuarea la ceea ce exista deja...
Se platesc polite , se lasa in uitare proiecte incepute si partial finantate, se schimba pe criterii "politice" functionari publici (uneori pana la nivel de portar) ceea ce face ca... tu, ca individ , sa-ti reiei toata activitatea birocratica pe care ai cladit un plan de dezvoltare, un plan de afaceri ; se pune sub semnul intrebarii activitatea si dezvoltarea sociala precedenta, sub semnul neincrederii, al "finantarilor dubioase" (uneori cu motiv cat se poate de real...), al orgoliului manifestat ca "dreptatea mea, e mai buna ca dreptatea ta". Rezultatul cel mai evident al acestui orgoliu se vede in invatamant - unde, nici macar pe cunostintele inaintasilor pe care le predam in sistemul educational, nu putem cadea de acord, schimband la fiecare 4 ani programa, manualele, sistemul de evaluare etc etc. Si totusi aici avem cea mai clara si stabila... "materie prima"- cunostintele lasate de inaintasi.
Remediul la acest defect - raportarea la repere gandite de specialisti pe domeniul de activitate si nu la "solutiile politice" care apar la fiecare 4 ani ca ciupercile dupa ploaie.
.
4. Sentimentalism exagerat
5. Inclinatia spre misticism. Oricat ar parea de paradoxal si aceasta inclinatie e normala pentru ca in lipsa unor repere in viata reala social/economica individul si societatea se sprijina pe repere ce "nu pot fi puse la indoiala". Este manifestatia inclinarii spre siguranta, spre ceva stabil de care, dupa atatia ani de haos, avem nevoie. Statisticile arata ca romanul are incredere in biserica si armata. Daca increderea in armata este justificata (ca pilon de siguranta a unui stat ) , misticismul, religia,sentimentalismul exagerat este exact perdeaua de fum in care ne pierdem identitatea sociala si individuala. Cautam drumul spre "siguranta" prin metode incerte si lipsite de practica atat de necesara unei societati (si a unui individ) care este componenta a unei economii mondiale care se dezvolta furtunos pe principii exclusiv practice, stiintifice. Cheltuim energie , bani, resurse, timp pe o directie care nu duce nicaieri... poate la o dulce automultumire, lene, comoditate.
.
6. Simt redus al libertatii individuale.
7. Tendinta de a lucra superficial.

8. Lipsa autodisciplinei. Aceste repere (defecte) sunt mai mult o mostenire a societatii comuniste/socialiste. Nu avem curajul sa ne cunoastem si sa ne aparam drepturile individuale si colective (iar tendinta de a "infiera" grupurile profesionale sau indivizii care cer drepturi perfect legale este o practica a administratiei din ultimii 20 de ani ). Justificarile (imbecile de multe ori) pe care le vedem in media subliniaza tendinta de a contrapune grupuri profesionale care au acest curaj. Ca individ deja este un act de eroism sa-ti cer un drept castigat, sau un serviciu pentru care ai platit. Libertatea individuala si de grup nu inseamna numai dreptul de a vorbi ... inseamna si rezultatul final, de a primi libertatea castigata, serviciul pt care ai platit si care iti este oferit defectuos sau de loc. Pot da exemplu arhicunoscut de "nu mai sunt bani" pt subventii agricole - desi acesti bani au fost incasati si introdusi in buget, sau "nu mai sunt incasari la buget" desi fiecare dintre noi plateste efectiv TVA la fiecare felie de paine cumparata (si cedam aceste sume "clientilor politici" scutiti periodic de plati ). "Zeciuiala" luata de feudali, pe care o infieram la lectiile de istorie este doar jumatate din 19% al democraticului TVA luat de statul de acum - si totusi nu sunt bani. De aici apare tendinta de superficialitate, de lipsa de autoexigenta. "ei ne platesc cum vor, noi muncim cat credem ca merita pe acesti bani", "merge si asa..." , "oricum nu se poate schimba nimic..."sunt justificari care le adoptam de pe pozitia omului care nu lupta pentru libertatile sale ... dar nici nu este exigent cu propria activitate.
Rezulta o automultumire sustinuta de sentimentalismul exagerat si inclinatia spre misticism, de care am vorbit mai sus .
.
9. Tendinta risipitoare, consumatorista.
10. Cronofagia.

11. Cosmopolitism si tendinta spre imitatie. Aceste "defecte" arata de fapt care este orizontul de asteptatare a individului si societatii atunci cand priveste spre celelalte societati dezvoltate. E ceva normal sa dorim sa fim ca germanii, ca americanii , ca francezii, ca englezii. E normal sa dorim sa avem un nivel de trai care sa ne permita sa cheltuim bani si timp ( cronofagia ) la fel ca cetatenii unei societati dezvoltate. In lipsa unui tel national bine definit, a unui interes national bine conturat pe etape si "nivele care trebuiesc atinse" e perfect normal ca societatea si individul sa se indrepte in aceasta directie.
Numai ca uitam cel mai important lucru - aceste societati dezvoltate ca sa ajunga la acest nivel au trecut printr-o perioada de extrem efort individual si social, in care fiecare individ a sacrificat timp si efort in definitivarea acestei constructii sociale. Munca in folosul societatii, cooperarea pe proiecte de utilitate publica, exigenta si autoexigenta manifestata in grija pentru bunul public facuta ani la rand de fiecare cetatean occidental a avut ca rezultanta societatea dezvoltata de acum.
Noi vrem sa sarim peste o etapa de dezvoltare sociala, vrem sa fi adulti sarind peste etapa de pubertate si adolescenta. Suntem o socitate care se cramponeaza de 20 de ani in acelasi stil de copil rasfatat care arunca si strica totul in jurul lui. Nu e exclusiv vina noastra individuala, pentru ca in multe directii statul este cel care da tonul ... iar statul nostru e condus de politicieni mult prea "rasfatati" de ideea ca sunt intangibili si nu trebuie sa dea socoteala nimanui ...decat o data la 4 ani.
Dar uitam prea usor de efortul de reconstructie sociala al nemtilor, al japonezilor, al francezilor, italienilor ... din perioada imediat urmatoare anilor 40. Sa comparam cum avem noi grija de natura, de resrsele materiale, de banii publici si personali ... si cum au grija de aceste lucruri occidentalii pe care dorim sa-i copiem ? Suntem clar in dezavantaj de imagine...
.
12. Lipsa unui cod de comportare sociala. Am lasat la sfarsit acest "defect" al romanilor pentru ca il consider cel mai important. Pentru ca nu suntem pe un forum religios nu voi da exemplul "Turnului din Babilon" care nu a fost finalizat pt ca ..."nu mai vorbeau toti aceiasi limba" ci voi da exemplul si indemnul enuntat de dl Pavel Corut in fiecare carte - "Numai prin unitate si organizare vom putea duce la capat aceasta reconstructie nationala."
Resursle umane au fost si sunt cel mai afectate de acest proces de dzintegrare sociala la care suntem martori de 20 de ani. Suntem dezbinati pe criterii etnice, regionale, profesionale, religioase. Oricat as vrea sa evit termenul de manipulare, acesta este mai actual ca oricand in aceasta directie - pentru ca de 20 de ani nu reusim sa ne coagulam pe o directie comuna.
Ne dispar incet dar sigur reperele morale din arta, stiinta, cultura, tehnica , finante, justitie, siguranta nationala ... fara sa lase nimic in loc cu care sa le inlocuim imensa lor diparitie din aceasta viata. Aruncam mult prea usor cu noroi in oameni care ne-au facut sa rezistam in fata invaziei sovietice, sustinuta de tancuri, si ne predam prea usor in fata acestei manelizari a societatii in care avem "dreptul" sa privim o poza cu o tipa in bikini, mestecand guma si band cola. Uitam prea usor ca NOI suntem cei care am rezistat eroic, ca societate (indiferent de ceea ce zic "vitejii" de azi ) in fata unui colos sovietic care tinea la respect jumatate din planeta - pastrandu-ne neatinse limba, educatia, statul unitar, armata si creeatiile acelor vremuri (asa, "nesemnificative", cum doresc unii sa le prezinte). Uitam sau aruncam prea usor la gunoi stilul de viata romanesc in favoarea unui stil care - daca ar fi existat cu 50 de ani in urma - acum am fi vorbit ruseste si am fi scris chirilic.
Nu avem un cod de comportare sociala, nu avem un minim bagaj de traditie sociala, refuzam sub imperiul "modernismului" sa preluam o stafeta care va trebui sa o dam mai departe urmasilor. Vedete de carton, vopsite strident si cu o morala indoielnica ne sunt acum "modele de viata". Desconsideram tot ceea ce nu "gandeste ca noi", ne ferim de colaborare directa, sincera, romaneasca si consideram orice actiune colectiva ca fiind perdanta din start ( si recunosc, si eu sunt atins de aceasta manipulare spre neincredere ...dar ma tratez, imi impun sa am curajul sa inchei o afacere, o colaborare "pe o strangere de mana", imi impun sa am curajul sa discut sincer, macar aici ).
Dar de undeva trebuie inceput, de undeva trebuie rupt acest lant al neincrederii reciproce, acest lung sir de "bune intentii fara finalitate", al lipsei de respect...
Iar acest subiect al resurselor umane va fi tratat in mod special la capitolul Re: MANIPULAREA - pana unde poate merge .
Pentru ca socoteala e simpla - atata timp cat creeatorii, oamenii de valoare vor fi dezbinati, demonetizati ...si constructia sociala va fi haotica.
Atata vreme cat nu vom avea curajul sa luam de la fiecare generatie ceea ce este bun si sa construim pe aceasta baza ceva si mai trainic, daca nu vom avea curajul sa luam ceea ce un individ poate face bun pentru societate si ne vom raporta mereu la ceea ce a gresit "in ultimii 5 ani" (va aduceti aminte sloganul cu care am fost intoxicati - "cine a mancat salam cu soia in ultimii 5 ani ...."), daca nu vom avea curajul sa spargem aceste bariere care ne dezbina - totul va fi in zadar.
.
Octasim

    Acum este: Joi Oct 19, 2017 5:36 am